Sistemul Contabil din România

SISTEMUL CONTABIL DIN ROMÂNIA

Dezvoltarea sistemului contabil în tara noastra se realizeaza în strânsa corelare cu tendintele ce se manifesta pe plan european si international, urmarindu-se permanent eliminarea elementelor de originalitate în tratamentul contabil al operatiunilor economice.

Astfel, punctele de referinta pentru acest domeniu de activitate vizeaza, în continuare, armonizarea cu Directivele europene în vederea aderarii la Uniunea Europeana, precum si asimilarea Standardelor de Contabilitate Internationale în masura în care acestea sunt compatibile cu reglementarile europene.

În cadrul acestui proces, un obiectiv prioritar îl reprezinta asigurarea acuratetei informatiei contabile, ceea ce presupune nu numai dezvoltarea reglementarilor contabile ci si aplicarea corespunzatoare în practica a acestora, precum si exercitarea unui audit financiar care sa dea semnalele necesare în sprijinirea si protejarea investitiei interne si internationale de capital.

Principalele elemente care privesc dezvoltarea sistemului de contabilitate se refera la asimilarea în întregime a prevederilor Directivei a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si a Cadrului general de întocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale, prin:

- asigurarea conformitatii cu acestea a structurii conturilor anuale, a situatiilor financiare si a raportului anual si instituirea obligatiei furnizarii într-o maniera sistematica a informatiilor relevante în notele la conturile anuale;

- asimilarea unor principii contabile noi,

- instituirea posibilitatii si regulilor privind tratamentul alternativ al unor evenimente si tranzactii prin prisma judecatii profesionale, astfel încât sa fie respectata cerinta de “imagine fidela”;

- adoptarea si explicarea terminologiei contabile specifice prevazuta de Directiva a IV-a a CEE si de cadrul general al IAS (ex: conturi anuale, situatii financiare, raport anual, cost administrativ, cifra de afaceri, interese de participare, activitate curenta, venituri si cheltuieli extraordinare, cost de dezvoltare, valoare realizabila etc.);

- stabilirea unui program de asimilare a standardelor de contabilitate internationale si de elaborare a standardelor de contabilitate nationale, numai în cazurile în care nu exista un standard international în domeniul contabil;

- elaborarea de ghiduri profesionale în sprijinul aplicarii corespunzatoare a programului de dezvoltare a sistemului contabil;

- implementarea esalonata a prezentelor reglementari, în functie de cerintele impuse de dezvoltarea pietei de capital si de procesul de privatizare, în corelare cu obiectivele Programului national de formare si perfectionare profesionala în domeniu.

1. REGLEMENTARI PRIVIND CONTABILITATEA SI SITUATIILE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr 82/1991, „obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii revine: regiilor autonome, societatilor comerciale, societatilor agricole, organizatiilor cooperatiei mestesugaresti, organizatiilor cooperatiei de consum si de credit, Bancii Nationale a României si societatilor bancare, institutiilor publice de subordonare centrala si locala, unitatilor de asigurari sociale, altele decât cele de stat, asociatiilor, fundatiilor, sindicatelor, unitatilor de cult si altor organizatii obstesti, precum si celorlalte persoane care au dobândit personalitate juridica, potrivit legii.

Prevederile legii se aplica si persoanelor fizice care au calitatea de comercianti, respectiv persoanelor fizice care presteaza activitati independente sau care exercita în mod obisnuit acte de comert si sunt înmatriculate la Oficiul registrului comertului potrivit Legii”.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii, în conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991, revine administratorului sau altei persoane, care trebuie sa asigure, potrivit legii, conditiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operatiile patrimoniale; organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii; organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, precum si valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situatiilor financiare, publicarea si depunerea la termen a acestora la organele în drept; pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare si organizarea contabilitatii de gestiune adaptata la specificul întreprinderii.

Întreprinderile din întreaga lume întocmesc situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Desi astfel de situatii financiare pot parea similare de la o tara la alta, exista diferente care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici si juridici, precum si de faptul ca anumite tari, în momentul stabilirii cerintelor nationale, au avut în vedere necesitatile diversilor utilizatori ai situatiilor financiare.

Acesti factori au condus la utilizarea unor definitii diverse ale structurilor situatiilor financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri si cheltuieli. Totodata acesti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoasterea structurilor din situatiile financiare si la optiunea pentru diferite baze de evaluare.

Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC) este angajat în atenuarea acestor diferente, cautând sa armonizeze reglementarile, standardele si procedurile contabile referitoare la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Acesta considera ca armonizarea se poate realiza cel mai bine punându-se accent pe întocmirea situatiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice.

Responsabilitatea principala de a întocmi si de a prezenta situatiile financiare ale întreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii întreprinderilor sunt interesati si de informatiile cuprinse în situatiile financiare, chiar daca au acces la informatii financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la înfaptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor si de control. Conducerea are capacitatea de a determina forma si continutul unor astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati.