Sistemul Contabil Francez

Dupa infrangerea din 1940, ocupatia germana a impus Frantei cereri enorme privind indemnizatiile financiare si resursele importante. Reactiile Frantei au fost foarte variate, de la colaborationism la incercari de a detine un control economic autonom in speranta de a evita ruina totala. In acest context, Guvernul Vichy considera insuficiente practicile contabile, cerand unei comisii formate din 30 de membri sa stabileasca un plan contabil. Planul elaborat in 1942, nu a avut un impact considerabil. Acesta lasa optiunea intre o contabilitate a cheltuielilor si venitulilor clasificate dupa natura si o contabilitate industriala integrata si nu cuprindea considerentele generale necesare elaborarii situatiilor financiare. Aceasta versiune foarte elaborata, numarand 225 de pagini, a fost implementata doar in industria aeronautica.

Intrebandu-se de ce a fost astfel conceput planul contabil din anul 1942, A. Mikol (1995) este de parere ca acesta a fost necesar: „probabil pentru a intari dirijarea economiei de catre stat la nivel centralizat, care a avut o traditie franceza incepand cu Ordonanta lui Colbert si, in mod particular, a fost mai evidenta in timpul guvemarii de la Vichy (1940-1944)”. In opinia lui Standish (1990), citat de Mikol (1995), conceperea primului plan contabil din Franta a avut o dubla deteminare: „au fost implicati deopotriva oameni care doreau sa multumeasca ocupatia germana si altii care credeau cu sinceritate in utilitatea acestui plan”.

Trecerea la un plan contabil dualist a avut loc in anul 1947, dupa nationalizarea din anii 1945-1946. Obiectivul Comisiei de Norrnalizare Contabila a fost acela de a stabili o terminologie comuna, un plan de conturi si modele comune de situatii financiare pentru toate intreprinderile. In acest scop Comisia a reunit toate grupurile interesate: sindicatele patronale si salariatii, administratorii, tehnicienii contabili. J. Richard (1993), citat de A. Mikol (1995), apreciaza ca a fost preferat un sistem contabil dualist, din urmatoarele doua considerente:

- angajatorii nu doreau sa divulge aproape deloc informatii despre costuri;

- foarte multe societati comerciale nu tineau o contabilitate manageriala si utilizarea unui sistem contabil intr-un singur circuit i-ar fi obligat sa depuna un efort semnificativ. In timp ce obiectivul principal – oferirea de conturi anuale uniformizate – era mai usor de indeplinit, dispunand de o abordare duala.

Un rol la fel de important in optiunea pentru planul contabil dualist l-a avut autoritatea fiscala, dat fiind faptul ca rezultatul fiscal se calcula pe baza datelor din conturile din Planul contabil general. Controlul fiscal era asadar inlesnit. Caracteru1 dualist al PCG 1947 s-a datorat si influentelor unor importanti birocrati care sustineau folosirea unui plan contabil national ca baza a dezvoltarii statisticilor nationale si a p1anificarii economice nationale.

Spre deosebire de planul contabil din 1942, cel din 1947 plasa intr-o categorie optionala contabilitatea de gestiune, excluzand posibilitatea folosirii PCG ca pe un instrument de supraveghere a costurilor de productie. Acesta are un caracter general si este supus unor imbunatatiri continue, dar ramane facultativ pentru intreprinderi. Acestui proiect i s-au opus initial intreprinderile mari, care aveau o contabilitate organizata intr-un format integrat, iar schimbarea lui ar fi implicat costuri foarte mari. In timp insa ele au luat in considerare avantajele unui astfel de plan contabil si au acceptat aplicarea variantei elaborate in anul 1957. Desi in Franta au mai existat modificari ale planului contabil (in anii 1957 si 1982), circuitul dublu de organizare a contabilitatii a fost pastrat.

In 1957, Consiliul Superior al Contabilitatii a revizuit PCG 1947. Continutul standard al PCG cuprinde acum: un cadru contabil si o lista de conturi, definitiile termenilor, reguli de evaluare si masurare si modele de situatii financiare. Influenta PCG este mult mai extinsa: fiscalitatea se bazeaza pe acest plan, situatiile financiare destinate utilizatorilor sunt intocmite dupa modelele prevazute in PCG, utilizand definitiile din PCG. Se abordeaza elemente ale contabilitatii si controlului de gestiune. Datorita faptului ca informatiile oferite pe baza acestui plan sunt indreptate cu precadere catre necesitatile statului, organismul care gestioneaza PCG este unul guvemamental, Consiliul National al Contabilitatii (C.N.C.), infiintat in 1957.

Elementele normalizate plin PCG au fost: situatiile financiare, inclusiv forma si formatul, Planul de conturi general – sistemul de conturi, denumirea, simbolul, continutul si functia contabila a conturilor, precum si procesul de organizare a documentelor de contabilitate, a procedurilor de inregistrare de validare si de control ale inregistrarilor contabile.