Situația financiară a întreprinderii

Starea financiară a întreprinderii reprezintă situaţia în care se află la un moment dat întreprinderea din punct de vedere financiar, adică din punct de vedere al rezultatelor acţiunilor întreprinse în vederea asigurării resurselor necesare acoperirii cheltuielilor cerute de desfăşurarea activităţii economice în cadrul întreprinderii.

Este ştiut faptul că viaţa unei întreprinderi reprezintă o succesiune de împrejurări care conduc la situaţii mai mult sau mai puţin dificile. Unele dintre acestea sunt prevenite şi evitate chiar înainte de a se manifesta, altele, cele grave, sunt, uneori, greu suportate şi devin chiar fatale pentru întreprindere.

Menţinerea în stare financiară bună, respectiv în situaţia de continuare a exploatării activităţii în condiţii de eficienţă şi eficacitate, respectiv de atingere a obiectivelor propuse, presupune din partea întreprinderii şi a conducătorilor ei o permanentă adaptare a modului de gestiune, cu scopul de a compensa modificările pe care mediul socio-economic le produce asupra modului de derulare a activităţii întreprinderii..

Datele cuprinse în documentele contabile de sinteză constituie sursa principală de informaţii pentru efectuarea analizei în vederea formulării unor concluzii cu privire la starea financiară şi performanţele unei întreprinderi .La baza analizei patrominiului net , al structurii financiare ,lichiditatii si solvabilitatii intreprinderii se afla bilantul patrimonial iar pentru iar pentru analiza echilibrului financiar informatiile se obtin din bilantul functional.

BILANTUL PATRIMONIAL

Bilanţul patrimonial reprezintă un instrument de analiză realizat prin retratarea bilanţului contabil. Problemele principale ale analizei poziţiei financiare a întreprinderii rezolvate prin apelarea la bilanţul patrimonial sunt:

-determinarea patrimoniului net;

-analiza structurii financiare;

-determinarea lichidităţii şi solvabilităţii;

-stabilirea gradului de îndatorare etc.

Principalii utilizatori ai informaţiilor furnizate de bilanţul patrimonial sunt:

acţionarii, interesaţi să cunoască valoarea patrimoniului; creditorii, care privesc patrimoniul ca o garanţie pentru creditele acordate; potenţialii investitori şi creditori.

Retratarea bilantului are in vedere urmatoarele:

- eliminarea incidentelor aspectelor juridice, incidentelor aplicarii legislatiei fiscale, anumitor principii si reguli de inregistrare contabila care impiedica reflectarea situatiei economice si financiare reale a agentului economic;

- aplicarea principiului adecvarii resurselor la nevoile specifice;

-urmarirea naturii elementelor de activ si pasiv si nu a lichiditatii si exigibilitatii;

- urmarirea pasivelor sub aspectul resursei de finantare si nu de elemente rectificative ale unor active.

Structura bilanţului financiar presupune gruparea elementelor patrimoniale în cele două mari categorii: activ şi pasiv, astfel:

ACTIV PASIV

I. Active imobilizate, din care:

1. Imobilizări necorporale

2. Imobilizări corporale

3. Imobilizări financiare

II. Active circulante, din care:

1. Stocuri

2. Creanţe

3. Investiţii financiare

4. Disponibilităţi I. Capitaluri proprii, din care:

1. Capital social

2. Rezerve

3. Rezultatul exerciţiului

4. Subvenţii

5. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, pentru o perioadă mai mare de un an (care au caracter de rezerve)

II. Datorii pe termen lung

III. Datorii pe termen scurt, din care:

1. Credite pe termen scurt

2. Obligaţii

3. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, pentru o perioadă mai mică de un an

BILANTUL FUNCTIONAL

Bilanţul funcţional reprezintă un alt instrument util pentru analiza financiară, el fiind un bilanţ contabil retratat, posturile fiind ordonate într-o logică şi o optică diferită de cea după funcţiunea conturilor. Analiza functionala a bilantului permite investigarea activitatii intreprinderii, pe cicluri de operatiuni si urmareste evidentierea modalitatilor de finantare a intreprinderii in vederea orientarii acesteia in directia unei structuri optime de finantare, reflectata prin evolutia trezoreriei nete.

Practic, pentru a ordona din punct de vedere funcţional posturile bilanţului contabil, este suficient să stabilim apartenenţa acestora la unul dintre ciclurile de funcţionare, şi anume:

-ciclul de investiţii care cuprinde achizitionarea de active imobilizate:

-ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare ,productie si distributie atat sub forma unor fluxuri fizice cat si financiare.

-ciclul de finanţare-cuprinde ansamblul operatiunilor dintre intreprindere si proprietarii de capital.