Specificitatea Normalizarii Contabilitatii Franceze

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Specificitatea Normalizarii Contabilitatii Franceze.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 31 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

INTRODUCERE.3
CAPITOLUL 1. Normalizarea contabilă franceză – caracterizare generală.7
CAPITOLUL 2. Arhitectura modelului de contabilitate britanic – normalizarea contabilă britanică.16
CAPITOLUL 3. Prezentarea unor speţe exemplificative pentru modelul de contabilitate francez.25
CAPITOLUL 4. Concluzii şi păreri personale.27
BIBLIOGRAFIE.30

Extras din document

INTRODUCERE

Contabilitatea a fost influenţată în dezvoltarea sa de foarte mulţi factori, şi de aceea există multe cauze prin care se explică de ce ţările şi-au dezvoltat diferite sisteme de contabilitate. Explorând diversele căi prin care o societate se poate organiza, se pot evidenţia modurile în care aceste aspecte influenţează contabilitatea. Astfel, pot fi prezentaţi următorii factori de influenţă :

• sistemul politic şi economic;

• sistemul legal;

• sistemul fiscal;

• sistemul de finanţare al societăţilor;

• profesia contabilă.

Regulile şi practicile contabile au fost însă afectate de-a lungul timpului şi de alţi factori, dintre care cei mai importanţi după părerea noastră sunt :

• accidente ale istoriei;

• exportarea sau impunerea unor reguli sau practici contabile de către o societate mai puternică sau mai complexă;

• importarea regulilor sau practicilor contabile de la o altă ţară (sau de la alte ţări).

În ciuda existenţei unor similitudini privind sistemele contabile ale diferitelor ţări, se poate spune că există tot atâtea sisteme contabile câte ţări există pe glob, deoarece nu pot fi găsite două sisteme contabile în întregime identice.

În puţine cazuri (spre exemplu: Marea Britanie şi Irlanda, Statele Unite şi Canada) diferenţele sunt relativ minore şi puţine, dar în cele mai multe cazuri (spre exemlu: Marea Britanie şi Franţa, Statele Unite şi Mexic) diferenţele sunt majore, însemnate şi numeroase.

Pentru ca misiunea contabilităţii să fie îndeplinită cu succes, este indispensabil ca limbajul contabil să fie înţeles de utilizatori. Acest lucru se poate realiza prin normalizarea contabilă. Cu toate tentativele făcute de-a lungul timpului, se poate vorbi practic despre normalizare după cel de-al II-lea război mondial. Având în vedere tipologia sistemelor contabile actuale, rezultă că şi procedurile de normalizare aplicabile în fiecare ţară sunt diferite, în condiţiile extinderii pieţei unice europene deschise schimburilor economice mondiale.

În mod firesc, contabilul este primul care nu poate ignora normalizarea contabilă internaţională, şi nici practicile contabile ale partenerilor, ca fundamente ale normalizării contabilităţii.

Potrivit specialiştilor în domeniu, principalele fenomene care guvernează procesul reformei contabile contemporane la nivel mondial sunt:

1. normalizarea;

2. armonizarea;

3. convergenţa;

4. conformitatea;

5. internaţionalizarea contabilităţii.

Aceste fenomene acţionează atât în mod individual, cât şi într-o relaţie de intercondiţionare reciprocă. Prin noţiunea de normalizare contabilă internaţională trebuie realizată diferenţierea dintre normalizarea contabilă realizată de organismele contabile internaţionale, care nu aparţin prin cultură şi influenţe unei naţiuni anume, şi normalizarea contabilă regională. Deschiderea spre piaţa externă a impus găsirea unor soluţii în ceea ce priveşte informaţia contabilă, care să satisfacă cerinţele tuturor categoriilor de utilizatori şi să faciliteze investiţia de capital.

Normalizarea contabilă este procesul prin care se armonizează prezentarea situaţiilor financiare, metodele contabile şi terminologia. Actul de normalizare poate fi asigurat de o instanţă a puterii publice, de un organism al profesiei contabile sau de un organism independent.

Normalizarea contabilă presupune crearea regulilor sau normelor contabile, reguli care sunt perfecţionate în sensul existenţei unui numitor comun în ceea ce priveşte modul de acţiune şi aplicare în vederea realizării comparabilităţii conţinutului şi interpretării informaţiilor contabile. După realizarea acestor condiţii ele trebuie aplicate la scară mondială prin internaţionalizarea acestor reguli sau norme contabile.

Procesul de normalizare, de determinare a unui cadru de referinţă, i se pot ataşa trei scopuri fundamentale :

 obţinerea de către puterea publică a unei informări omogene referitoare la întreprinderi;

 valorificare informaţiilor contabile de către utilizatorii externi;

 contribuţia la o alocare mai bună a resurselor financiare la nivelul unei ţări.

În 1982, L.A. Daley şi G.E. Muller au definit patru tipuri de abordări normalizatoare:

- abordarea de tip politic, în care predomină intervenţia statului (Franţa şi Germania);

- abordarea de tip pragmatic în care profesia contabilă joacă rolul cel mai decisive în elaborarea şi punerea în aplicare a normelor (Marea Britanie);

- abordarea mixtă prin care normele elaborate de organismele profesionale sunt validate de intervenţia publică (SUA unde Comisia Valorilor Mobiliare care joacă rol de reglementare în comunicarea informaţiilor financiare ale societăţilor cotate a mandatat un organism privat independent al profesiei contabile Comisia Standardelor de Contabilitate Financiară (FASB) în vederea elaborării unui ansamblu de principii contabile general admise;

- abordare mixtă în care normele sunt compromisul participării sindicatelor, profesiei contabile şi asociaţiilor patronale (Olanda).

Fisiere in arhiva (1):

  • Specificitatea Normalizarii Contabilitatii Franceze.doc