Standarde internaționale de audit

I. INTROCUCERE

Standardele Internationale de Audit (ISA) sunt utilizate la auditarea situatiilor financiare. ISA se utilizeaza, de asemenea, adaptate conform necesitatilor, pentru auditarea altor informatii si pentru servicii conexe. ISA contin principiile de baza si procedurile esentiale, precum si recomandarile aferente sub forma materialelor explicative si a altor materiale. Principiile de baza si procedurile esentiale trebuie sa fie interpretate în contextul materialelor explicative, si al altor materiale care ofera îndrumari privind modul de aplicare.

În situatii exceptionale, un auditor financiar poate considera necesara abaterea de la ISA, cu scopul de a realiza mai eficient obiectivul unui audit financiar. Când apar astfel de situatii, auditorul financiar trebuie sa fie pregatit sa justifice aceasta abatere. ISA trebuie sa se aplice doar aspectelor semnificative.

II. STANDARDUL INTERNATIONAL DE AUDIT 230 – DOCUMENTATIA

Scopul Standardelor Internaţionale de Audit (ISA) este stabilirea de standarde şi oferirea de recomandări în ceea ce priveşte documentarea în contextul auditării situaţiilor financiare. Auditorul trebuie să documenteze aspectele care sunt importante pentru furnizarea de probe care să susţină opinia de audit şi probe care să arate că auditul a fost realizat în conformitate cu ISA.

"Documentarea" înseamnă materialele (documentele de lucru) pregătite de şi pentru auditor, sau obţinute şi păstrate de auditor în cursul efectuării auditului. Documentele de lucru se pot prezenta sub forma înscrisurilor pe suport de hârtie, pe film, pe medii de înregistrare electronice sau pe alţi purtători de informaţii.

Documentele:

-ajută la planificarea şi execuţia auditului.

-ajută la supravegherea şi revizuirea activităţii de audit;

-înregistrează probele de audit care rezultă din activitatea de audit realizată pentru ca auditorul să-şi poată susţine opinia.

Auditorul trebuie să întocmească documente de lucru suficient de complete şi detaliate pentru a facilita înţelegerea auditului. Auditorul trebuie să înregistreze în documentele de lucru informaţii referitoare la planificarea activităţii de audit, la natura, durata şi întinderea procedurilor de audit realizate, la rezultatele acestei activităţi şi la concluziile care se trag din probele de audit obţinute. Documentele de lucru trebuie să includă raţionamentul auditorului privitor la aspectele semnificative care necesită exercitarea raţionamentului profesional, împreună cu concluziile asupra problematicii analizate. În domeniile care implică chestiuni dificile de principiu sau raţionament, documentele de lucru vor evidenţia faptele relevante care erau cunoscute de auditor în momentul conturării concluziilor.

Dimensiunea documentelor de lucru este o problemă de raţionament profesional, deoarece nu este nici necesar şi nici practic să se documenteze fiecare problemă întâmpinată de auditor. La evaluarea dimensiunii documentelor de lucru care trebuie să fie întocmite şi păstrate, poate fi util pentru auditor să ţină cont de ceea ce ar fi necesar să furnizeze unui alt auditor, care nu are experienţă anterioară în ceea ce priveşte auditul respectiv, pentru ca acesta din urmă să înţeleagă activitatea realizată şi temeiul principalelor decizii luate, dar nu şi aspectele de detaliu ale auditului. Cel de-al doilea auditor poate să înţeleagă aspectele de profunzime ale activităţii respective de audit numai discutând cu auditorii care au elaborate documentele de lucru.

Forma şi conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de factori ca: natura angajamentului, forma raportului auditorului, natura şi complexitatea afacerii clientului, natura şi particularităţile sistemelor contabile şi de control intern ale entităţii, necesităţile, în anumite situaţii, de direcţionare, supraveghere şi revizuire a lucrărilor realizate de asistenţi.

Documentele de lucru sunt structurate şi organizate pentru a respecta circumstanţele şi necesităţile auditorului pentru fiecare activitate individuală de audit. Utilizarea documentelor standardizate (de exemplu, liste de verificare, scrisori-model, organizarea standard a documentelor de lucru) pot îmbunătăţi eficienţa cu care se realizează şi se revizuiesc documentale de lucru. Ele facilitează delegarea unor activităţi şi oferă mijloace de control al calităţii acestora.

Pentru îmbunătăţirea eficienţei auditului, auditorul poate utiliza tabele, analize şi alte documentaţii întocmite de entitate. În astfel de situaţii, auditorul trebuie să se convingă de faptul că acele materiale au fost întocmite în mod corespunzător.

În mod normal, documentele de lucru includ: informaţii privind structura juridică şi organizaţională a entităţii, extrase sau copii ale documentelor legale, contractelor sau proceselor verbale importante, informaţii privind sectorul de activitate, mediul economic şi mediul legislativ în care funcţionează entitatea, probe privind procesul de planificare, incluzând programele auditorului şi orice modificări ale acestora, probe privind înţelegerea de către auditor a sistemelor contabile şi de control intern, probe privind evaluarea riscurilor inerente şi de control, precum şi orice revizuire a acestora, probe ale consideraţiilor auditorului cu privire la activităţii de audit intern, precum şi concluziile la care a ajuns, analize ale tranzacţiilor şi soldurilor, analize ale indicatorilor semnificativi şi ale tendinţelor, o evidenţă a naturii, duratei şi întinderii procedurilor de audit realizate şi rezultatele acestor procedure, dovezi că activitatea realizată de asistenţi a fost supravegheată şi revizuită, menţiunui referitoare la persoana care a realizat procedurile de audit şi momentul în care acestea au fost făcute, detalii ale procedurilor aplicate privind componentele ale căror situaţii financiare sunt auditate de un alt auditor, copii ale comunicărilor cu alţi auditori, experţi sau terţe părţi, copii ale scrisorilor sau notelor care privesc problemele de audit comunicate entităţii, sau discutate cu aceasta, incluzând termenii şi condiţiile angajamentului şi carenţele semnificative ale controlului intern, scrisorile de confirmare a declaraţiilor primite de la entitate, concluziile la care a ajuns auditorul în ceea ce priveşte aspectele semnificative ale activităţii de audit, inclusiv modul de soluţionare a excepţiilor sau a problemelor neobişnuite apărute pe parcursul desfăşurării auditului (dacă au existat), copii ale situaţiilor financiare şi ale raportului de audit.

În cazul activităţilor de audit recurente, anumite dosare cu documente de lucru pot fi considerate ca dosare de audit "permanente" şi sunt actualizate cu noi informaţii de importanţă permanentă, spre deosebire de dosarele curente de audit, care conţin informaţii cu privire la auditul unei singure perioade.