Standarde internaționale de contabilitate

Introducere

Contabilitatea este arta si tehnica si stiinta si limbaj. Sau cum ar spune Bernard Colasse, o tehnostiinta, adica o tehnica alimentata nu numai de cunostintele trecute, generate de practica, ci si de rezultatele furnizate de cercetare. Lasand formulele hibride la o parte, este greu sa se accepte cu argumente de netagaduit ca aceasta materie, este o stiinta. Cu atat mai mult nu am accepta ca, admitand statutul stiintific, ea ar fi de domeniul stiintelor exacte. Desi nu putini sunt cei ce sustin ca informatia contabila, datorita caracterului ei predominant numeric, se plaseaza in perimetrul obiectivitatii si exactitatii. Adevarul este ca, in contabilitate, se opereaza in proportii eproape egale cu obiectivitatea si subiectivitatea.

Este cunoscut ca informatiile contabile sunt generate prin doua surse diferite si inegale din punct de vedere al calitatii:

i. cele provenite ca urmare a tranzactiilor desfasurate pe diferitele piete; ele sunt observate, din momentul aparitiei, in cursul exercitiului, si au un caracter riguros si obiectiv.

ii. cele care sunt in general introduse la sfarsirul exercitiului, ele sunt consecinta, in buna masura, a estimarilor si reflecta, mai mult decat primele, politicile contabile ale conducerii intreprinderii.

In pofida existentei unor reguli aparent stricte, expertul contabil poate sa procedeze la efectuarea de alegeri, dispunand, in descrierea pe care o da faptelor, de o marja de libertate, care conduce la o interpretare subiectiva a acestora.

In contabilitatea romaneasca, pe masura ce mediul de afaceri se dezvolta, un sistem contabil armonizat cu standardele internationale devine o necesitate si o posibilitate de extindere a companiilor pe plan local si european.

Comisia Europeana a adoptat oficial standardele internationale de contabilitate IAS (International Accounting Standards), insa cu exceptia a doua dintre norme, aflate in prezent in curs de reexaminare, transmite Reuters.

Noile reguli contabile va trebui sa fie aplicate, incepind din ianuarie 2005, de catre cele aproximativ 7.000 de companii listate la pietele bursiere din Uniunea Europeana. Comisia a precizat ca nu poate adopta deocamdata capitolele 32 si 39, care impun contabilizarea instrumentelor derivate la valoarea lor de piata, cele doua standarde facand obiectul unei reexaminari de catre International Accounting Standards Board (IASB), organismul care stabileste aceste reguli contabile internationale.

Dispozitivul contabil international

Este imposibil sa lucrezi astazi intr-o intreprindere multinationala sau intr-o intreprindere mare, care se vrea cotata pe pietele financiare straine, sa fii implicat in raportarea financiara, fara sa realizezi cat de benefic ar fi un limbaj contabil unic la nivel mondial. Contabilitatea este insa departe de acest obiectiv. Contabilii vorbesc in limbi diferite si dau interpretari diferite acelorasi evenimente si tranzactii. Si totusi, de un sfert de secol, cacofonia contabila mondiala pare sa se diminueze odata cu crearea Comisiei Internationale a Standardelor Contabile (International Accounting Standards Committee: IASC).

La 29 iunie 1973 reprezentantii principalelor organizatii contabile din Australia, Canada, Franta, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda si Statele Unite ale Americii semnau, la Londra, carta de creare a acestui organism international, care avea ca obiectiv sa elaboreze si sa publice, in interesul publicului, norme contabile internationale, ce vor trebui sa fie respectate cu ocazia prezentarii conturilor anuale si situatiilor financiare, precum si sa asigure acceptarea si aplicarea acestor norme la nivel mondial. IASC este o opera institutionala a profesiei contabile. Astazi ea reuneste 120 de organizatii contabile din 89 de tari, la care se adauga 6 membri asociati. Organizatiile se refera la contabilii care exercita profesia lor in mod liberal, dar si reprezentanti ai industriilor, finantelor, comertului, invatamantului, serviciilor publice din lumea intreaga.

Intre timp a fost creata ‘Federatia Internationala a Expertilor Contabili’ (International Federation of Accountants: IFAC), cu ocazia organizarii celui de-al XI-lea Congres International de contabilitate, care a avut loc la Munchen, in octombrie 1977.

Pe plan tehnic, cele doua organisme au trebuit sa-si imparta actul de normalizare, normele de audit fiind elaborate de IFAC, iar cele contabile, de IASC.

Normele IASC nu sunt impuse nici unei persoane, intreprinderi sau tari. De partea lor nu pledeaza decat calitatea, spiritul de independenta si de expertiza in care sunt elaborate. Ele nu au forta juridica a directivelor contabile comunitare.

Nu exista decat o versiune oficiala a normelor IASC: cea redactata si prezentata in limba engleza.

IASC este singurul organism care asigura conceperea si perfectionarea de norme contabile la nivel international. Chiar daca ‘Organizatia Natiunilor Unite’(ONU) si ‘Organizatia de Cooperare si de Dezvoltare Economica’(OCDE) au puterea sa elaboreze norme, ele nu isi asuma ‘de facto’ rolul normalizator si se bazeaza pe lucrarile IASC.