Studiu privind Analiza Principiilor Contabile General Acceptate

Principiile contabile general admise sunt ipoteze si conventii contabile ce au aparut ca rezultat al observatiilor si experientelor practice. Aceste principii evolueaza in timp – unele se perfectioneaza, altele apar sau dispar.

Principiile contabile moderne sunt expuse pentru prima data intr-un act normativ armonizat cu Standardele Internationale de Contabilitate in OMFP nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene (CEE) modificat prin ordinul 1879/2001, prin ordinul 990/2002, iar in anul 2005 prin ordinul 1752.

Potrivit acestei directive, menirea contabilitatii unei entitati economice este de “a furniza documente de sinteza care sa ofere o imagine fidela asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului”.

Pentru cresterea increderii in imaginea fidela trebuie ca la organizarea contabilitatii entitatilor economice sa se tina seama de mai multe principii.

Sectiunea a 6-a a OMFP 1752/2005 expune principiile si regulile contabile intr-o succesiune care sugereaza si importanta atribuita acestora.

Intalnim asadar 9 principii:

1) Principiul continuitatii activitatii;

2) Principiul permanentei metodelor;

3) Principiul prudentei;

4) Principiul independentei exercitiului;

5) Principiul evaluarii separate a elementelor de active si pasiv;

6) Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;

7) Principiul necompensarii;

8) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului;

9) Principiul pregului de semnificatie.

1. Principiul continuităţii activităţii (Going concern concept)

Pe baza acestui principiu trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea. Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea.

Principiul continuităţii activităţii este unul fundamental pentru elaborarea situaţiilor financiare.

Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) 1 (revizuit 2003) ”Prezentarea situaţiilor financiare”, paragrafele 23 şi 24 prevede că: “Atunci când întocmeşte situaţii financiare, conducerea va efectua o evaluare a capacităţii întreprinderii de a-şi continua activitatea. Situaţiile financiare vor fi întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii cu excepţia cazului în care conducerea fie intenţionează să lichideze entitatea, fie să înceteze activitatea sau atunci când nu dispune de o altă alternativă realistă decât aceasta. În cazul în care conducerea este conştientă, atunci când face evaluarea, de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiţii care pot arunca o umbră semnificativă de îndoială asupra capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, incertitudinile respective trebuie prezentate. Dacă situaţiile financiare nu sunt întocmite după principiul continuităţii activităţii, acest fapt trebuie prezentat, împreună cu principiul de întocmire a situaţiilor financiare şi motivele pentru care entitatea nu este privită ca una care îşi va continua activitatea.

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entităţii,sau ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activităţii enumerăm:

- divizarea (în două sau mai multe noi entităţi);

- fuziunea cu una sau mai multe entităţi (prin comasare sau prin absorbţie);

- iniţierea unui parteneriat strategic (asociere în participaţiune, etc.);

- schimbarea semnificativă a acţionariatului, a obiectului sau a zonei geografice de acţiune;

- cotarea la bursă;

- restructurarea masivă a activităţii sau structurii entităţii (schimbare de obiect, extindere sau reducere de activitate sau dimensiune);

- privatizarea, renaţionalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii asociative a entităţii;

- intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influenţa în mod decisiv aplicarea politicilor şi metodelor contabile în cadrul entităţii sub influenţa noilor circumstanţe, prin:

- concepţia;