Categoriile de Participanți la Infracțiune

1.INTRODUCERE

Conform prevederilor art.41 CP, infracţiunea poate fi săvîrşită de două sau de mai multe persoane, adică în comun. Activitatea în comun a două sau a mai multor persoane este tratată de legea penală ca o formă specifică de activitate infracţională -participatie. Instituţia participaţiei permite a determina coraportul dintre pericolul social al activităţii infracţionale a mai multor persoane şi activitatea infracţională a unei persoane, a constata cine dintre par¬ticipanţi şi în care ordine trebuie tras la răspundere penală.

Legea penală consideră participaţia la infracţiune drept una dintre cele mai periculoase forme de activitate infracţională. După gradul de răspundere şi gravitatea urmărilor penale, participaţia la infracţiune constituie un grad prejudiciabil sporit. Astfel, mai mult de jumătate din infracţiunile intenţionate, precum şi 70-80% din infracţiunile săvîrşite de minori sînt comise în partieipaţie. Activi¬tatea prin cumulul de eforturi a două sau a mai multor persoane înlesneşte săvîrşirea infracţiunii, îngreuiază demascarea infractori¬lor şi, drept urmare, ei devin mai fermi în hotărîrea de a continua activitatea lor comună criminală. în afară de aceasta, după cum mărturiseşte practica infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excep¬ţional de grave săvîrşite cu partieipaţie, ele sînt bine plănuite, chib¬zuite şi urmările lor sînt foarte grave.

Potrivit art.41 CP, partieipaţie se consideră cooperarea inten¬ţionată a două sau a mai multor persoane la săvîrşirea unei in¬fracţiuni intenţionate. Definiţia legislativă a participaţiei include în sine trei semne distinctive, şi anume:

a) participarea la una şi aceeaşi infracţiune a două sau a mai multor persoane; b) activitatea lor comună;

c) caracterul intenţionat al activităţii participanţilor. Primele două semne caracterizează latura obiectivă a participaţiei,

iar cel de-al treilea - latura subiectivă. Totalitatea acestor semne for¬mează baza, potrivit căreia infracţiunea este săvîrşită de participanţi.

Din conţinutul art.41 CP rezultă că despre partieipaţie poate fi vorba numai în cazul în care la săvîrşirea infracţiunii au participat două sau mai multe persoane. Indiferent de numărul de persoane care au participat la săvîrşirea infracţiunii, ele toate trebuie să posede semnele subiectului infracţiunii, adică persoana să fie responsabilă şi să atingă vîrsta de la care legea prevede răspundere penală. Nu va fi partieipaţie dacă în calitate de participant va fi atrasă o persoană iresponsabilă sau de vîrstă fragedă şi nu se recunoaşte ca subiect al infracţiunii persoana care se înşeală în caracterul acţiunilor săvîrşite de ea. In asemenea cazuri e de faţă aşa-numita "vinovăţie mediată". Acela care a folosit asemenea persoane în calitate de mijloace de săvîrşire a infracţiunii va purta răspundere de unul singur ca autor nemijlocit al infracţiunii.

Al doilea semn obiectiv al participaţiei este activitatea în comun a tuturor participanţilor. Noţiunea de activitate în comun include în sine:

a) informarea reciprocă a participanţilor la infracţiune;

b) survenirea unui rezultat infracţional urmărit de toţi partici¬panţii;

c) raportul de cauzalitate dintre acţiunile fiecărui participant şi urmările survenite.

Infracţiunea ce include participaţia este rezultatul activităţii co¬mune a tuturor participanţilor la săvîrşirea ei - a autorului, a orga¬nizatorului, a instigatorului şi a complicelui. Acţiunile unui partici¬pant creează condiţii şi înlesneşte posibilitatea săvîrşirii infracţiunii de către un alt participant, contribuind la survenirea urmărilor infrac¬ţionale comune. Dacă însă participanţii la una şi aceeaşi infracţiune urmăresc diferite scopuri infracţionale, participaţia nu există

2.PARTICIPANŢII LA INFRACŢIUNE

a. AUTORUL

Codul penal, art. 42, defineşte pe autor ca "persoana, care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală".

Tot în aşa sens se expune şi practica judiciară

Tot aşa este definit şi în Codul penal al Rusiei, Ucrainei şi al altor ţări din fosta U.R.S.S.: "autor se consideră persoana care a săvârşit nemijlocit infracţiunea".

În raport cu celelalte forme ale participaţiei (instigarea şi complicitatea) autoratul se distinge prin caracterul său esenţial şi necesar, contribuţia autorului constând tocmai în săvârşirea acţiunii sau inacţiunii care constituie latura obiectivă a infracţiunii. Datorită specificului său autoratul este singura formă de contribuţie la infracţiunea care poate exista şi în afara participaţiei. Nici instigarea, ca formă de participaţie, nici complicitatea nu pot exista în afara autoratului, în timp ce acesta din urmă poate exista de sine stătător, fiindcă fapta prevăzută de legea penală poate fi săvârşită în mod nemijlocit fără să fie necesare alte contribuţii.

Cu toate acestea, în sensul tehnic al termenului, autoratul fca şi termenul "autor") nu poate fi înţeles decât în corelaţie cu termenii de complicitate (complice) şi de instigare (instigator), el desemnează o anumită formă de contribuţie la săvârşirea unei infracţiuni, în raport cu alte forme de contribuţie posibile