Devianță și criminalitate

Conditiile istorice caracteristice tranzitiei romanesti, mai ales cele privind traditiile relativ reduse ale democratiei sociale si ale libertatii politice, au influentat negativ trecerea la „noi valori” si „invatarea sociala” a libertatii individuale si a conduitei democratice la nivel comunitar si social. Intalnim astfel in societatea romaneasca postdecembrista mai multe fenomene negative indeosebi degradarea sistemului legislativ, devianta de la valorile democratiei si libertatii, violenta simbolica si fizica pe care o intalnim in diversele institutii si segmente ale societatii noastre in mediul strazii, in mass-media, in familie sau in scoli.

Experienta romaneasca de dupa 1989 este in plan european si mondial, semnificativa – datele empirice privind fenomenele anatomice, devianta in randul copiilor, delicventa juvenila, efectele asupra familiei si asupra ansamblului societatii ale alcoolismului, tabagismului, consumului de droguri si ale criminalitatii plaseaza Romania pe unul din primele locuri intre tarile europene pentru care acestea reprezinta o problema prioritara din punct de vedere sociologic.

Criza instantelor controlului social este mai accentuata din cauza degradarii institutiei familiei, a reducerii semnificative a functiei educative a institutiei scolare, din cauza destramarii formelor educative comunitare, la care se adauga cultivarea prostului gust si a nonvalorilor prin mass-media, indeosebi prin televiziune. De asemenea se face o confuzie intre libertate si libertinaj pe de o parte si intre democratie si „conduita anomica” (fara norma, fara constrangere”) a grupurilor vulnerabile, pe de alta parte.

Grupurile si persoanele care nu se integreaza in societatea din care fac parte deoarece nu accepta normele si valorile sociale ameninta, in perspectiva teoriei lui Talcott Parsons, ordinea sociala, adopta atitudini si conduite deviante si constituie o problema pentru factorii institutionalizati ai societatii. Fenomenele de destructurare si de dezorganizare sociala isi pun puternic amprenta pe individ si pe grupurile din care face parte, favorizand conduitele deviante si actele criminale. Perioadele de criza si de instabilitate socio-economica si fluxurile masive de mobilitate sau de migratie in spatiul social intern sau international genereaza o stare anomica si fapte in contradictie cu normele „clasice” recunoscute, ale societatii date.

Interventia asupra problemei deviante are la baza, de regula, sistemul de valori si normele caracteristice societatii de referinta. Devianta, dezorganizarea si disfunctiile sociale sunt „etichetate” in acest caz drept factori care atenteaza la ordinea si stabilitatea sistemului social. Problemele sociale provocate de conduitele deviante sau delicvente apar, potrivit unor sociologi, in conditiile in care unii indivizi violeaza normele sociale „deoarece n-au capacitatea de a li se supune, de a le respecta”. De aceea, solutia unor asemenea probleme trebuie cautata la nivel microsocial, in cadrul relatiilor interpersonale deificitare care au impiedicat realizarea normala a socializarii si functionarea mecanismului controlului social. A. Giddens, arata, in acest context ca grupurile dominante care impun interesele prin legi si norme sunt singurele in masura sa defineasca ceea ce este devianta si sa determine ceea ce trebuie pedepsit sau sanctionat.

Strategiile de actiune care au in centru problema deviantei, mai ales in randul minorilor, nu pot ignora rolul subculturilor deviante precum cele de cartier, de la coltul strazii, de gang, etc., in cazul carora accentul este pus pe individ si pe grup. Succesul unor asemenea interventii depinde de gradul implicarii persoanelor in cauza (deviante, delicvente) in rezolvarea problemelor.