Managementul de Caz în Lucrul cu Victimele Traficului de Persoane

Managementul de caz în lucrul cu victimele traficului de persoane

Traficul de fiinţe umane a dobândit, în ultimii ani, dimensiunile şi particularităţile unui fenomen social transnaţional, responsabil pentru zeci de mii de drame umane, pentru suferinţe devastatoare provocate victimelor exploatării prin muncă ori în scopuri sexuale, şi, în aceeaşi măsură, un fenomen de criminalitate organizată care nu cunoaşte graniţe, implicând o infracţiune gravă, pedepsită de legislaţiile penale ale ţărilor de origine, tranzit şi exploatare/ destinaţie.

Asistenţa si protecţia victimelor traficului de persoane sunt dimensiuni cardinale ale oricărei strategii de luptă împotriva acestui fenomen. Respectarea şi protejarea drepturilor persoanei trebuie, în mod necesar, să guverneze eforturile oricărei organizaţii sau instituţii care oferă asistenţă şi protecţie victimelor traficului, iar măsurile anti-trafic să nu aducă atingere drepturilor şi libertăţilor acesteia. Asistenţa oferită victimelor traficului de persoane trebuie să se fundamenteze pe o abordare holistică, respondentă ansamblului nevoilor acestora, să păstreze caracterul de continuitate, să urmărească particularităţile individuale ale victimei (vârstă, sex, apartenenţă culturală, religioasă, stare de sănătate) şi, în aceeaşi măsură, să fie oferită de profesionişti pregătiţi, într-un mediu sigur, protejat şi primitor. Orice formă de asistenţă acordată victimelor traficului de persoane ar trebui să respecte standarde minime de calitate, cu scopul central al asigurării unui minim de servicii tuturor victimelor, dar şi al individualizării asistenţei în funcţie de specificul fiecărui caz şi, deci, de nevoile persoanei asistate. În acest sens, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane a elaborat şi înaintat pentru aprobare proiectul unei hotărâri de guvern privind standardele naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă a victimelor traficului de persoane. Reglementarea standardelor a fost făcută prin adoptarea proiectul în forma H.G. nr. 1283/ 2007 privind standardele naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă a victimelor traficului de persoane.

1. Managementul de caz – metodă eficientă în asistarea victimelor

Întregul proces de asistenţă multidisciplinară a victimelor traficului de persoane trebuie să urmeze regulile şi principiile managementului de caz în asistenţa socială. Prin utilizarea managementului de caz în domeniul protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de persoane se urmăreşte punerea în act a intervenţiei multidisciplinare şi interinstituţionale coerentă, structurată, riguroasă şi eficientă în beneficial victimei. În mod particular, în cazurile de victimizare prin trafic de persoane, managementul de caz este un proces facilitativ, prin intermediul căruia victimele primesc serviciile de care au nevoie pentru depăşirea condiţiei de victimă şi pentru normalizarea vieţii lor sociale, psihologice, medicale şi economice.

Managementul cazurilor de victimizare prin trafic are ca scop central crearea conexiunilor dintre victimă şi furnizorii acreditaţi de servicii respondente nevoilor acesteia. Rolul managementului de caz este acela de a mobiliza un ansamblu de servicii eficient care să răspundă complexităţii nevoilor victimei.

Scopurile şi funcţiile centrale ale managementului de caz în lucrul cu victimele traficului de persoane:

- evaluarea coordonată a istoriei de trafic, a nevoilor victimei, a resurselor acesteia şi a celor existente la nivelul comunităţii în care aceasta trăieşte,

- mobilizarea eficientă a furnizorilor de servicii specifice şi a resurselor victimelor,

- conectarea victimelor la reţeaua furnizorilor de servicii, la resurse şi oportunităţi pentru normalizarea vieţii lor,

- dezvoltarea capacităţii victimelor de a face faţă dificultăţilor lor acute şi de a se adapta la situaţia post-victimizare,

- planificarea serviciilor şi intervenţiilor în beneficiul victimei, sub forma planului individualizat de servicii.

Urmărind un parcurs logic, managementul cazurilor de victimizare trebuie să respecte câteva etape- evaluarea initiala, evaluarea detaliata, planificarea intervenţiei/construirea planului de servicii, intervenţie/implementarea planului de servicii, monitorizarea progreselor, evaluare finală şi închiderea cazului, monitorizarea post-intervenţie - astfel:

1. Mediatizarea serviciilor oferite - presupune informarea publicului general cu privire la serviciile oferite şi la modalităţile de accesare a acestora de către victime.

2. Selectarea victimelor care pot beneficia de asistenţă - implică o evaluare iniţială a naturii problemei pentru care se oferă suport şi utilizarea criteriilor practicate de către furnizorul de servicii pentru selectarea victimelor care pot beneficia de asistenţă.

3. Evaluarea situaţiei victimelor

3.1. Evaluarea iniţială

3.2. Evaluarea comprehensivã şi multidimensionalã a cazului în vederea stabilirii mãsurilor de protecţie

4. Planificarea intervenţiei:

- solicită identificarea resurselor individuale şi comunitare ce pot fi utilizate în procesul de asistenţă, corelarea nevoilor victimei cu aceste resurse, cu oferta serviciului în care lucrează managerul de caz şi cu oferta de asistenţă a celorlalte servicii din reţeaua naţională de servicii de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de persoane,

- presupune elaborarea planului de servicii/ intervenţie.

Planul de servicii are la bază nevoile şi scopurile victimei, abilităţile/ capacităţile sale şi este construit împreună cu aceasta. În elaborarea planului este indispensabilă stabilirea de către managerul de caz a legăturilor formale şi informale cu furnizorii de servicii din reţeaua naţională de servicii de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de persoane, cunoaşterea resurselor acestora şi a costurilor serviciilor oferite.

Planul de servicii este construit în continuarea aşteptărilor victimei, a opţiunilor şi scopurilor sale pe termen scurt şi lung. Managerul de caz şi echipa de implementare a planului vor stabili criteriile cu care vor opera în evaluarea punerii în act a obiectivelor şi scopurilor stabilite în plan. Un program clar de reevaluare şi adaptare a scopurilor şi obiectivelor iniţiale trebuie prevăzut încă de la început.

Structura generală a unui plan de intervenţie/ servicii este următoarea:

1. enunţarea scopului intervenţiei,

2. descrierea obiectivelor intervenţiei,

3. descrierea serviciilor care vor fi accesate pentru atingerea obiectivelor,

4. calendarul activităţilor şi limitele de timp.