Particulritatile Psihice ale Infractorului

1.1 Introducere

Înainte de toate, ţinem să menţionăm că din start, la alegerea temei comunicării, a contat foarte mult faptul că tema în cauză a fost una actuală, este şi la moment actuală, dar mai ales credem că va fi actuală pe tot pacursul umanităţii, dat fiind faptul că toate procesele care au loc în societate îşi pun amprenta asupra personalităţii omului şi mai ales asupra psihicului acestuia. Totodată, tema în cauză poartă şi un puternic caracter emotiv, dar în cadrul actual al vietii sociale, avem o mulţime de exemple comportamentale dintre care un interes deosebit îl prezintă comportamentul infracţional al persoanei, infracţiunile comise de acesta şi felul în care le comite.

Actul infracţional reprezintă în esenţă expresia concretă a unui ansamblu de acţiuni şi conduite care contrastează puternic cu normele penale prin care sînt protejate cele mai importante valori sociale referitoare la viaţă şi integritatea individului, familiei, societăţii şi statului. Ca produs al acestor acţiuni şi conduite, infracţiunea implică o mare varietate de cauze şi condiţii a căror complexitate face dificilă operaţionalizarea, ierarhizarea şi evaluarea precisă a importanţei fiecăreia în comiterea faptei penale.

SCOPUL - În cele ce urmează, din economia temporal-spaţială, ne propunem să facem o sinteză a tot ceea ce înseamnă particularităţile psihice ale unui infractor, să explicăm şi să analizăm, ca în final să facem mai cunoscut fenomenul care se cercetează, iar explicarea şi cunoaşterea acestui fenomen înseamnă în primul rînd cunoaşterea cauzelor care îi determină existenţa şi îi orientează manifestările.

1.2 Conceptele de “personalitate a infractorului” şi

“profil psihologic al infractorului”

Din punct de vedere conceptual, noţiunile date sînt examinate într-un context special, cel al dramei pe care o trăieşte infractorul. Noţiunea de personalitate înglobează esenţa omului ca subiect şi obiect al procesului social-istoric, un sistem de atribute psihosociale, structuri comportamentale, temperamentale, caracteriale, valori personale raportate la cele sociale, de care dispune o persoană. Ne referim, după cum afirmă Svetlana Rusnac, la acea persoană, care posedînd anumite particularităţi intelectuale, afective, volitive, caracteriale şi temperamentale, deosebindu-se de semeni şi fiind totodată asemănător cu ei, se prezintă şi ca o personalitate unică, organizată în conformitate cu capitalul ereditar şi influenţele mediului. Noţiunea de “personalitate infracţională” se referă nu la inculpat sau condamnat, ci la cea de “învinuit”, care în conformitate cu Codul de procedură penală, defineşte persoana, faţă de care s-a dat…o ordonanţă de punere sub învinuire.

Personalitatea omului neinfractor, ca şi personalitatea omului infractor se

formează în acelaşi mediu social general. Deosebirea constă însă în modul cum se recepţionează şi structurează prin personalitatea omului. Mediul social este diferit în cazul infractorului (criminalului) în raport cu omul neinfractor (necriminal). Aceasta demonstrează procesul formării personalităţii infractorului care este un proces complex şi de durată, în cadrul căruia elementele criminogenezelor se receptează treptat, sub forma unor reprezentări deformate ale valorilor sociale, în conştiinţa omului, ce se exteriorizează la început în abateri minore, dar care, apoi, se amplifică, devin deprinderi şi obişnuinţe pentru omul responsabil penal degenerînd, într-un mediu socio-fizic nefavorabil, criminogen, în acte din domeniul criminalităţii.

Analiza persoanei unui singur infractor nu ne poate oferi informaţie suficientă pentru a vorbi despre personalitatea infracţională. În acest sens, profilul psihologic al persoanei este irepetabil, posedînd doar unele calităţi generale, determinate de apartenenţa la o anumită categorie socială sau de particularităţile organizării psihice. Anume aceste calităţi ar trebui să fie puse în discuţie atunci cînd se recurge la noţiunea de “personalitate infracţională.”