Pregătirea pentru ascultarea învinuitului

Persoanele solicitate de catre organele urmarire penala sa participe la audieri pot fi persoane a caror vinovatie este deja demonstrata sau aproape sigura sau persoane care sunt doar suspecte de comiterea unei infractiuni.

Ascultarea ambelor categorii de persoane se realizeaza in baza urmatoarelor elemente comune:

- atat organul de urmarire penala cat si cel audiat doresc sa afle cat mai multe cu privire la cauza penala data;

- pozitiile ocupate de organul de urmarire penala si cel audiat sunt inegale-unul actioneaza in directia apararii colectivitatii,personifica in ochii celuilalt legea,poate utiliza oricand arma surprizei,ceea ce ii confera o pozitie de superioritate:celalalt are un spatiu larg de desfasurare,poate chiar sa si minta in mod deliberat;

- intre organul de cercetare penala si cel audiat nu este o colaborare,ci o confruntare,intre ei ducandu-se o lupta pe plan psihologic.

Se impune deci cu necesitate ca organul de urmarire penala sa utilizeze in mod competent arma psihologica,apreciata de criminalisti drept una din cele mai redutabile la indemana anchetatorului.

In ascultarea invinuitului sau inculaptului se recomanda folosirea anumitor tactici si tehnici de interogare a caror vinovatie este demonstrata sau aproape sigura.

Ascultarea invinuitilor-inculpatilor se desfasoara potrivit prevederilor legale respectiv art.70-74 Cod de procedura penala,reacualizat,in trei etape principale:verificarea identitatii invinuitului,relatarea libera a invinuitului in legatura cu invinuirea care i se aduce,cu obiectul cauzei si formularea de intrebari de catre anchetator.

Figura centrala a unei audieri in cadrul procesului penal in faza de urmarire penala este cea a anchetatorului,in speta procurorul sau organul de cercetare penala.Munca anchetatorului,pe linga componentele strict tehnice,implica o serie de aspecte psihologice,subiectivefoarte importante pentru succesul in profesie.Este cunoscuta caracterizarea anchetatorului care ar trebui sa aiba intelepcinea proverbiala a biblicului Solomon,rabdarea lui Hristos,logica lui Aristotel,rigurozitatea stiintifica a lui pasteur si inventivitatea lui Edison.

Analizand teoretic personalitatea anchetatorului,acesta se contureaza pe anumite coordonate caracteristice si psiho comportamentale vizand:tenacitatea,echlibru psihic,simtul moral,spirit de observatie,rabdare,onestitate,sint justitiar,echilibru emotional,autocontrol,mobilitatea proceselor nervoase superioare si rigurozitatea judecatilor si rationamentelor.

Ca reguli tactice generale in ascultarea propriu zisa se pot mentiona urmatoarele:

-intrebarile trebuie sa fie concrete sa fie formulateclar si concis,sa nu aiba doua intelesuri si sa nu fie sugestive.

-intrebarile sa fie de asa natura incat,prin ele sa nu se evidentieze problemele care intereseaza in mod deosebit urmarirea precum si nici importanta pe care ar avea-o,pentru cauza,raspunsurile date.

-intrebarile se aranjeza in asa fel incat sa fie o noutate pentru invinuit;

-se recomanda ca intrebarile care tin de esenta cauzei sa fie puse printre cele de importanta minora;

-pentru verificare,dupa fiecare raspuns se pot pune intrebari de control;

-in cazul unor contradictii intre raspunsuri,se pot prezenta probe de la un dosar.

Continutul acestor intrebari se subordoneaza formulei `celor7 intrebari``,cunoscuta sub denumirea de ``distihul lui Dories`` si anume:

-ce fapta s-a comis,repectiv natura ei?

-unde s-a comis fapta?

-cand a fost savarsita?

-cine este autorul ei?

-cum,in ce mod s-a comis?

-cu ajutorul cui si cu ce anume instrument?

-in ce scop a fost comisa?

Ascultarea invinuitului poate avea loc in sediul organului de urmarire penala,al organului de politie,la locul faptei,la domiciliu in spital.Codul de procedura penala nefacand nici o mentiune expresa in acest sens.In general insa ascultarea persoanelor are loc la sediul organului de cercetare penala,in camera de ancheta,care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: