Ucigașul în serie

Crima in criminologie preia aspectele din dreptul penal fiindca faptele incriminate si pedepsite prin legea penala raman crime si pentru criminologie si pentru cercetatorii criminologi; faptele sunt aceleasi, iar criminologia din acest punct de vedere este tributara dreptului penal si legilor penale. Mai mult criminologia cerceteaza criminalii care sunt aratati ca atare de legea penala. Daca unele fapte penale nu mai sunt crime dupa legea penala – au fost dezincriminate si abrogate de legea penala, ele nu mai sunt crime nici pentru criminologie.

Omuciderea din latinescul Homicidium, homo fiinta umana, om + caedere a taia, a omori se refera la actul de a ucide o alta fiinta umana.

Desi omuciderea nu defineste un act ilegal in mod necesar , unele jurisdictii folosesc cuvantul(homicide en.) pentru a indica uciderea ilegala a unei persoane.

Omuciderea poate include crima, ucidere din culpa si ucidere prin imprudenta. Exista cateva circumstante in care omuciderea este justificabila sau nu este crima in sensul legal.

a. crima cu sange rece

Conceptul de criminal.

O prima problema in cercetarea si cunoasterea criminalului este aceea a conceptului insusi de criminal in sens criminologic. Definirea si conturarea lui este necesara fiindca, pe de-o parte, trebuie sa se stie, de la inceput, despre care persoane este vorba si pe de alta parte, trebuie sa se delimiteze in mod clar notiunea de criminal in criminologie de notiunea de criminal in dreptul penal.

Criminal in sens criminologic este persoana care a savarsit o crima, o fapta penala prevazuta de legea penala, pentru care persoanei respective i se aplica o pedeapsa. Conceptul de criminal este definit de cei mai multi criminologi contemporani in acest sens, adica o persoana care a comis o fapta criminala si este sanctionat cu o pedeapsa criminala.

In al doilea rand, un nmar de persoane care se bata de la conduita normala, anume deviatii sociali, cum sunt alcoolicii, indisciplinatii in munca, persoane cu conduita rea in familie ori fata de alte persoane, etc. Acestia sunt in conflict cu grupul social in care traiesc si prezinta pericol social; multi dintre acestia mai tarziu savarsesc crime, conduita devianta fiind un fel de predelincventa.

Din punct de vedere stiintific aceste persoane, fiindca nu au savarsit crime, nu sunt cercetate de criminologie. Pentru a se cunoaste cauzele speciale ale comiterii faptelor lor, sustin alti criminologi, si acestia trebuie cercetati de criminologie.

Uciderea criminala este o infractiune malum in se, si fiecare sistem de drept contine o forma de incadrare a uciderii criminale.

Multe forme ale omuciderii au propriul lor termen bazat pe persoana care este ucisa:

a. infanticid – uciderea unui copil

b. fratricid – uciderea fratelui; in context militar, uciderea unui camarad.

c. sororicid – uciderea surorii

d. paricid – uciderea parintilor

e. patricid – uciderea tatalui

f. matricid – uciderea mamei

g. mariticid – uciderea sotului

h. uxoricid – uciderea sotiei

i. filicid – uciderea copilului

j. regicid – uciderea unui monarh

k. genocid – uciderea unei rase umane

b. uciderea non criminala

Omuciderile nu implica tot timpul infractiuni. Cateodata legea permite uciderea ori prin anumite pedepse ale sentintelor, ori prin exceptii ori circumstante, cum ar fi executarea de stat in cazul pedepsei capitale. Printre uciderile legale sunt incluse: legitima aparare, pedeapsa capitala, razboiul, Rajm-ul sau Quisas-ul (Legea Islamului)