Acțiunea în Revendicare Imobiliară

Codul civil defineşte dreptul de proprietate fără a conţine însă, nici măcar la nivel de principiu, o reglamentare a acţiunii în revendicare imobiliară. Totodată, problemele din această materie nu-şi găsesc rezolvarea nici în Codul de procedura civilă. Prin urmare, a revenit doctrinei sarcina de a identifica dificultăţile specifice materiei, precum şi soluţiile prin care ele pot fi depăşite.

O primă şi importantă chestiune ivită în practică a fost aceea a probei dreptului de proprietate.

Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acţiunii sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

a) Imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare sub aspect extinctiv

Potrivit art.1890 Cod civil, ca acţiune reală, acţiunea în revendicare ar trebui să fie prescriptibilă în termen de 30 de ani. Spunem ar trebui deoarece, pornindu-se de la ideea perpetuităţii dreptului de proprietate şi că acest drept nu se pierde prin neuz, toată literatura de specialitate şi practica judiciară în materie admit că acţiunea în revendicare este imprescriptibilă. S-a decis că oricât ar dura pasivitatea proprietarului, acesta nu este decăzut din dreptul de a revendica bunul, chiar dacă a lasat să treaca mai mult de 30 de ani. Dacă însă proprietarul nu pierde dreptul la exerciţiul acţiunii în revendicare prin prescripţia extinctivă prevazută de art.1890 Cod civil, el poate totuşi pierde proprietatea dacă un altul a dobândit-o prin uzucapiune.

În literatura de specialitate s-a susţinut însă că ideea perpetuităţii dreptului de proprietate imobiliară nu trebuie însă înţeleasă rigid, deoarece este posibilă transmisibilitatea lui prin acte între vii sau pentru cauză de moarte, precum şi deplasarea dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii, cu consecinţa anihilării efectelor imprescriptibilităţii acţiunii.

Deşi faţă de dispoziţiile categorice ale art.1890 Cod civil, acţiunea în revendicarea bunurilor imobile ca şi aceea privitoare la bunurile mobile, când aceasta din urmă este posibilă, este supusă termenului prescripţiei extinctive de 30 de ani, chiar şi autorii care prin referire la acest text, privesc cu rezervă teza imprescriptibilităţii ei, acceptă că trebuie, totuşi, urmată soluţia tradiţională, greu de înlăturat a imprescriptibilităţii sub aspect extinctiv al acţiunii în revendicare imobiliară.

De la această regulă există doua excepţii:

- Acţiunea în revendicare a bunurilor imobile este prescriptibilă în situaţia la care se refera art.561 din Codul de procedura civila, text ce are în vedere bunurile imobile cumpărate la licitaţie publică. În asemenea cazuri, cel ce se pretinde proprietar al bunului îl poate revendica în termen de 5 ani calculaţi de la data actului final al executarii silite, care este ordonanţă de adjudecare;

- Un alt caz de prescriptibilitate a acţiunii în revendicare este cel prevazut în art.498 Cod civil, care se referă la avulsiune stabilind un termen de un an pentru revendicarea porţiunii de pământ încorporată în terenul aparţinând altui proprietar.

b) Proba dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară

În acţiunile având ca obiect revendicarea, cel obligat să-şi dovedească dreptul revendicat este reclamantul, conform principiului înscris în art.1169 Cod civil care dispune ca “cel ce face propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

Dacă teoretic lucrurile par simple, în practică ele sunt mult mai complicate, datorită unor împrejurări obiective de multe ori greu de depăşit.