Actul juridic civil

Definiţie.

Actul jurdic civil reprezintă o manifestare de voinţă a subiectelor de drept civil exprimând intenţia de a produce efecte jurdice civile, în sensul de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Codul civil defineşte, în articolul 1.166, contractul ca un “acord de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”.

Clasificarea actelor juridice civile:

acte juridice civile unilaterale, bilaterale şi multilaterale

acte juridice civile cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit

acte juridice civile constitutive, translative si declarative

acte juridice civile de administrare si de dispoziţie

acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale

acte juridice civile consensuale, solemne si reale

acte juridice civile între vii si pentru cauza de moarte

acte juridice civile subiective si acte condiţie

acte juridice civile pure si simple si acte afectate de modalităţi

acte juridice civile principale şi accesorii

acte juridice civile cauzale şi acte abstracte

acte juridice civile personale şi acte prin reprezentare

acte juridice civile numite si acte nenumite

acte juridice civile cu executare dintr-o dată si acte cu executare succesivă.

Conform art.1324 Cod civil “este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său” iar articolul 1325 Cod civil “dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.

Categoria actelor juridice unilaterale include: testamentul, renunţarea la moştenire, denunţarea unui contract de către una dintre părţi, oferta de a contracta. De asemenea, trebuie precizat că actele unilaterale nu se confundă cu contractele unilaterale, clasificarea actelor făcându-se după numărul părţilor, pe când la contracte, clasificarea în unilaterale şi bilaterale se face în funcţie de conţinut. Mai mult, toate contractele, inclusiv cele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, actele juridice unilaterale nefiind contracte, fiind consecinţa manifestării unilaterale de voinţă şi nu a unui acord de voinţă. Actul juridic bilateral reprezintă voinţa concordantă a două părţi. Sunt acte juridice bilaterale: contractul de vânzare, contractul de schimb, contract de donaţie, contract de locaţiune.

Actul juridic plurilateral este rezultatul voinţei concordante a trei sau mai multe părţi, un asemenea act fiind contractul de societate încheiat de cel puţin trei asociaţi, convenţia de part.aj (trei sau mai mulţi copărtaşi), contract de tranzacţie incheiat de cel puţin trei părţi.

După scopul urmărit la incheierea lor deosebim: actele juridice civile cu titlu oneros şi acte juridice civile cu titlu gratuit.

Actul juridic cu tilu oneros este acela prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate ( art. 1172, alin.1, Cod civil), iar actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una din părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu fără a obţine în schimb vreun avantaj (art. 1172, alin.2, Cod civil.), de exemplu: donaţia, comodatul, împrumutul de consumaţie fără dobândă, mandatul gratuit.

La rândul lor, actele juridice cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative şi acte aleatorii. Prin condiţii de valabilitatea a actului juridic civil se înţeleg elementele constitutive ale acestuia. Acestea sunt: capacitatea de a încheia actul juridic, consimtamantul, obiectul si cauza. Potrivit art. 1.179 Cod civil, condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt : capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, precum şi o cauză licită şi morală.

Capacitatea de a incheia actul juridic civil.

Capacitatea constituie aptitudinea subiectului de drept civil - persoana fizică sau juridica - de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile. Capacitatea este clasificată în două categorii : capacitate de folosință și capacitate de exercițiu.

Capacitatea de folosință a persoanei fizice constituie, potrivit art. 34 Cod civil, aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, iar capacitatea de exercițiu a persoanei fizice reprezintă aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile, conform art. 37 Cod civil.