Actul juridic civil

,, Legea este o regulă dictată de puterea legiuitoare, care ordonă, oprește sau permite ceva, și care toată lumea este datoare să i se supună.” Nicolae Titulescu

CAPITOLUL I

NOȚIUNEA ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE

1.1 Noțiunea actului juridic civil

Întreaga noastră existență, ca subiecți de drept, participanți la raporturile juridice, este guvernată de actul juridic civil, instituție fundamentală a dreptului civil.

A nu participa la încheierea de acte juridice, de la cele mai mărunte, pe care le încheiem poate zilnic, până la cele mai complexe, echivalează, practic, cu situarea noastră în afara sferei circuitului juridic civil. Așadar, actul juridic este parte componentă a existenței noastre, și tocmai din această perspectivă, cunoașterea detaliată și aprofundată a particularităților sale devine extrem de importantă și pe deplin justifi cată, în contextul unei societăți ce poartă amprenta transformărilor și prefacerilor perpetue, a unei tot mai evidente rapidități în încheierea actelor juridice și permanente diversifi cări a sferei acestora.

Definițiile pe care ni le oferă doctrina sunt multiple, dintre acestea putând-o aminti pe aceea potrivit căreia actul juridic civil este „orice act făcut de om în mod voluntar și cu intenția de a crea, a transmite sau a stinge un drept” sau pe aceea care califi că actul juridic drept „acea manifestare de voință destinată să producă efecte juridice (să creeze, să modifi ce sau să stingă un raport juridic civil) în limitele și condițiile dreptului obiectiv” . Însă actul juridic înmagazinează în conținutul său nu doar voința părților, ci și pe aceea a legiuitorului, astfel încât manifestarea de voință a părților trebuie să se înscrie în limitele fixate de norma juridică. Tocmai de aceea, cele două manifestări de voințe, cea a legiuitorului și cea a părții/ părților, sunt califi cate de doctrină ca „elemente complementare” .

Definiția actului juridic civil o regăsim în cuprinsul art. 1166 C. civ., potrivit căruia „contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. În completarea acestui text de lege vine și art. 1324 C. civ. conform căruia „este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voință a autorului său”.

Actele juridice civile sunt, ca și faptele juridice, izvoare de drept civil, dar cu excepția că acestea au scopul de a naște, modifica sau stinge raporturi de drept civil.

În lipsa unei definiții legale a actului juridic civil, care să facă abstracție de diferitele specii de acte juridice civile, în literatura de specialitate se admite, în general, că actul juridic civil ar reprezenta acea manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

1.2 Expresia “act juridic civil”

Actul juridic civil nu poate fi privit în mod independent de faptul juridic, astfel că în doctrină s-a încercat stabilirea unor criterii de diferențiere între cele două izvoare ale raporturilor juridice, fi ecare dintre aceste criterii fi ind centrat pe rolul pe care îl joacă voința în nașterea acestora.

Faptul juridic a fost califi cat de doctrină drept „o premisă esențială a apariției sau a stingerii unui raport juridic ], apreciindu-se că „faptele cărora norma de drept le atribuie, în împrejurări precis determinate, relevanță juridică sau efecte juridice, în sensul că generează, modifi că sau sting raporturi juridice se numesc fapte juridice, în înțeles larg” .

În sens restrâns, accepțiunea sintagmei de fapt juridic are în vedere „acțiunea umană comisivă ori omisivă, săvârșită fără intenția de a produce efecte juridice dar care se produc totuși, prin efectul legii ( ), fi e un eveniment, în afara acțiunilor umane, care produce anumite consecințe juridice, cum ar fi moartea (generează deschiderea succesiunii) unei persoane fi zice, nașterea unui copil” .

Doctrina clasifică faptul juridic, în accepțiunea sa stricto sensu, în fapt juridic licit și fapt juridic ilicit. Faptele licite sunt acele „acțiuni omenești săvârșite fără intenția de a da naștere la raporturi juridice de obligații, care totuși produc asemenea efecte în puterea legii, fără ca prin ele să se încalce normele de drept în vigoare” , legiuitorul incluzând în această categorie gestiunea de afaceri ], îmbogățirea fără justă cauză , plata nedatorată .

Faptele ilicite sunt acelea care sunt contrare normelor juridice și care se săvârșesc fără intenția de a produce efecte juridice, efecte care se produc, însă în temeiul legii.