Adopția în România

Adoptia este astazi un fenomen social si juridic international prin care se asigura copilului lipsit de parinti sau lipsit de o ingrijire corespunzatoare din partea acestora, integrarea intr-o familie, cu un climat de iubire si intelegete, in care acesta sa traiasca fara probleme.

Notiunea de adopie este folosita in legislatie , in literatura de specialitate si in practica juridica in mai multe acceptiuni :

1. ea desemneaza institutia adoptiei ca fiind totalitatea normelor juridice referitoare la in cheierea adoptiei si la efectele acesteia, desfacerea si desfiintarea ei;

2. ea reprezinta actul juridic in sine;

3. notiunea desemneaza raportul juridic al adoptiei.

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei defineste adoptia ca pe o operatiune juridicala prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat , precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

Intr-o definitie complexa , adoptia reprezinta “un act juridic sui generic, esentialmente civil si solemn, in care se regasesc corespunzator elemente ale actului juridic administrativ si judiciar in temeiul caruia, pe de o parte, inceteaza legatura de filiatie civila intre adoptat si adoptatori, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si descendentii acestora, pe de o parte, si rudele adoptatorilor pe de alta parte”.

Natura juridica a adoptiei este determinata fie de actul de vointa al persoanelor implicate in adoptie , fie hotararea instantei de incuviintare a adoptiei.

Odata cu adoptarea Legii nr. 273/2004, adoptia este considerata un act juridic complex , toate actele, indiferent ca sunt de dreptul familiei, de drept administrativ sau de drept procesual civil, sunt la fel de importante pentru realizarea actului juridic al adoptiei.

Se impune o definitie a adoptiei in contextul noii reglementari : “adoptia este un act juridic complex, reprezentand totalitatea operatiunilor de natura juridica diferita, dar private in ansamblul lor, adica adoptia incheiata, care ca atare necesita indeplinira cerintelor legale si produc anumite efecte juridice”.

Institutia adoptiei a fost reglementata de Codul civil roman in 1864, de Codul familiei ( care o numea , in art. 66-85, infiere) , reglementari care au fost modificate de-a lungul timpului pana in zilele noastre de o serie importanta de acte normative.

Noul Cod civil contine prevederi clare referitoare la adoptie, si anume notiunea adoptiei, instanta judecatoreasca ce are competenta in judecare a doptiei, incetare adoptiei, efectele acesteia, adoptia internationala ( art. 45-482).

Cea mai importanta reglementare referitoare la adoptia interna si la cea internationala este O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la adoptie, aprobata cu modificari de Legea nr. 87/1998 si abrogate in final de Legea nr. 273/2004. Printre alte reglementari legislative importante referitoare la institutia adoptiei amintim H.G. nr. 502/1997 privind organizarea si functionarea Comitetului Roman pentru Adoptii, modficata de O.U.G.nr. 192/1999 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC), de O.U.G.nr. 12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie. Abrogate de Legea nr. 273/2004 privind infiintarea si organizarea Oficiului Roman pentru Adoptii (ORA).

De asemenea, foarte importante pentru studiul institutiei adoptiei sunt urmatoarele reglementari:

• H.G. nr. 96/2000 privind organizarea si funtionarea ANPDC;

• O.U.G. nr.123/2001 privind reorganizarea Comisiei pentru Protectia Copilului;

• H.G. nr. 1624/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei ( ANPF ).