Analiza teoretico-practică a contractului de gaj

INTRODUCERE

Gajul, este un drept real, care îi revine creditorului, de a-și satisface creanțele în raport cu alți creditori, datorită faptului că debitorul, nu și-a executat obligația față de acesta. Bunurile gajate trebuie să fie în circuitul civil și nu trebuie să fie grevate cu alte drepturi.

Gajul, se constituie în virtutea legii sau a contractului. Gajul înregistrat apare în momentul înregistrării sale, conform normelor stabilite de Codul Civil. În cazul amanetului, gajul apare în momentul în care persoana transmite bunul la lombard.

Astfel, în această lucrare voi analiza dreptul de gaj, constituit în virtutea unui contract. Prin urmare, la analiza teoretico-practică a contractului de gaj, am elaborat următoarele obiective.

Obiectivele examinării:

- Explicarea temeiului de apariție a gajului convențional, adică a contractului de gaj;

- Analiza unei hotărari judecătorești ce implică contractul de gaj și identificarea prevederior legale ce întemeiază decizia instanței;

- Formularea concluziilor.

I. Analiza teoretică a contractului de gaj

Gajul convențional apare în virtutea contractului încheiat între creditorul obligației garantate și titularul dreptului asupra bunul oferit ca garanție. În literatura de specialitate, sunt identificate următoarele caracteristici ale contractului de gaj:

a) accesoriu față de raportul principal pe care îl garantează, ceea ce rezultă din art.454 alin.(2) Cod civil al Republicii Moldova , (în continuare CC). Caracterul accesoriu rezultă natura juridică a gajului, acesta avînd menirea să garanteze executarea unei obligații;

b) unilateral, pentru că dă naștere unor obligațiuni de păstrare și conservare a bunului în sarcina celui care va deține bunul. Dacă bunul se află în posesia creditorului gajist (gaj cu deposedare), acesta mai are obligația să restituie bunul la executarea obligației. O obligație implicită a debitorului gajist este de a ține bunul la dispoziția creditorului pentru a putea fi urmărit, or aceasta este rațiunea finală a constituirii gajului.

c) real (în cazul amanetului) sau consensual (în cazul gajului fără deposedare). Astfel, contractul de amanet se consideră încheiat din momentul transmiterii bunului către creditor sau terțul desemnat de acesta, dacă în contract nu este prevăzut altfel, conform art.466 alin.(3) CC. Pentru ca contractul de gaj înregistrat să se considere încheiat, nu este necesară transmiterea fizică a posesiunii bunului către creditor, ci doar respectarea cerințelor de formă.

Contractul de gaj fără deposedare trebuie să îmbrace forma scrisă. Spre deosebire de Legea nr. 449 cu privire la gaj (în continuare Legea nr. 449), Codul civil nu mai consideră forma scrisă a contractului de gaj drept o condiție de valabilitate. Totuși, contractul va fi nul dacă părțile au convenit că nerespectarea formei scrise atrage nulitatea, conform art.211 alin.(2) CC.

Contractul de gaj poate fi încheiat sub forma unui singur înscris, semnat de ambele părți sau în alt mod prevăzut de art.210 alin.(2) CC. La acordul părților, contractul poate fi încheiat la distanță, în particular prin folosirea mijloacelor tehnice accesibile și acceptabile prin reglementările în vigoare. La încheierea contractului cu utilizarea telefaxului sau a tehnicii electronice, o deosebită importanță o prezintă posibilitatea probațiunii semnăturilor. Semnătura electronică (digitală) poate fi aplicată dacă părțile au convenit în prealabil asupra modului de identificare a acesteia.

Clauza privind gajul poate fi inserată în contractul din care rezultă obligația garantată. În acest caz nu este necesară încheierea unui înscris separat pentru a constitui gajul, cu condiția că în contractul din care rezultă creanța garantată au fost incluse toate elementele contractului de gaj prevăzute de art.468 alin.(4) CC.