Aspecte Comparative de Drept Civil

Drept francez

Codul civil francez, adoptat în anul 1804, a inspirat Codul civil român, astfel că multe dintre prevederile sale sunt preluate de acesta. Articolul 544 C. civ. francez conţine o definiţie a proprietăţii, ca fiind dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri într-o manieră absolută, dar cu condiţia ca folosinţa să nu fie prohibită de lege sau de alte reglementări. Această definiţie are o strânsă legătură cu dispoziţiile art. 537 alin. (1) C. civ., care prevede că persoanele sunt libere să dispună de bunurile care le aparţin în funcţie de modificările stabilite prin legi, dar şi cu cele ale art. 545, care stabilesc că nimeni nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri.

În art. 2228 C. civ. este definită şi posesia, ca fiind deţinerea sau folosinţa unui bun sau a unui drept, exercitată prin noi înşine sau prin altul în numele nostru, dar este o instituţie foarte importantă, prin efectele sale influenţând regimul juridic al dreptului de proprietate, mai ales proprietatea asupra bunurilor mobile, dar şi a celor imobile. în cazul bunurilor mobile, posesorul este presupus ca titular al drep¬tului de proprietate, iar în cazul bunurilor imobile, posesorul este prezumat ca fiind titular al dreptului de proprietate, în cadrul acţiunii în revendicare poziţia sa fiind confortabilă, pentru că adversarul său trebuie să dovedească contrariul.

Şi în dreptul civil francez dreptul de proprietate, ca orice alt drept, este protejat de o acţiune în justiţie care permite proprietarului să obţină recunoaşterea sa. Revendicarea se fundamentează tocmai pe existenţa dreptului de proprietate şi pentru a putea obţine posesia. Nici Codul civil francez nu conţine o reglementare a acţiunii în revendicare imobiliară, dar caracterele sale se desprind din definiţia pe care art. 544 o dă dreptului de proprietate. De aceea, acţiunea în revendicare este considerată o acţiune reală şi petitorie.

Plecând de la caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate, şi acţiunea în revendicare imobiliară este considerată imprescriptibilă, chiar dacă dispoziţiile Codului civil nu o declară ca atare. Cu toate că art. 2262 C. civ. consideră că toate acţiunile, reale sau personale, se prescriu în termen de 30 de ani, imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare imobiliară a fost recunoscută în doctrina şi în jurisprudenţa franceză.

Dreptul provinciei Quebec

În Provincia Quebec, Codul civil a fost adoptat în decembrie 1991, fiind unul dintre codurile cele mai recent adoptate, iar reglementările sale, inclusiv în materia revendicării bunurilor mobile şi imobile, s-au dorit a fi moderne.

Proprietatea este definită în art. 947 alin. (1) C. civ., ca fiind dreptul de a folosi, de a poseda şi de a dispune liber şi complet de un bun, sub rezerva limitelor şi condiţiilor de exercitare fixate prin lege, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că el este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte.

în art. 953 C. civ. s-a prevăzut chiar posibilitatea ca proprietarul unui bun să îl revendice de la posesor sau de la cel care îl deţine fără drept. Aceasta reprezintă o consacrare legislativă a acţiunii în revendicare. Dar şi art. 912 C. civ. prevede că titularul unui drept de proprietate sau a altui drept real are dreptul de a se adresa justiţiei pentru a face cunoscut acest drept.

Spre deosebire de alte coduri civile, în Codul civil din Quebec s-a stabilit şi regula cu privire la înmatricularea imobilelor. In art. 2943 C. civ. se prevede că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2847 alin. (2) C. civ. Existenţa acestor registre funciare face ca proba dreptului de proprietate să fie foarte uşor de făcut în cazul bunurilor imobile. în materia bunurilor mobile, în art. 928 C. civ. se prevede că posesorul este prezumat titular al dreptului real pe care îl exercită, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că cel care contestă această calitate trebuie să probeze dreptul său, fie să dovedească lipsa titlului sau viciile posesiei sau ale titlului posesorului. Articolul 1454 C. civ. adaugă o prioritate a titlului cumpărătorului de bună-credinţă care a intrat în posesia bunului mobil primul.

Acţiunile reale care protejează un drept imobiliar sunt prescriptibile în termen de 30 de ani, potrivit art. 2925 C. civ., iar cele care apără un drept mobiliar sunt prescriptibile în termen de 10 ani, potrivit art. 2923 C. civ. Cu toate acestea, se consideră că acţiunea în revendicare ar fi imprescriptibilă, tocmai pentru că dreptul de proprietate nu se pierde prin efectul prescripţiei extinctive. Caracterului imprescriptibil al acţiunii în revendicare îi poate fi opusă prescripţia achizitivă, care este un mod de dobândire a proprietăţii prin efect Al posesiei şi al scurgerii timpului, astfel cum este definită de art. 2910 C. civ.

Termenele de prescripţie sunt de 20 de ani în cazul imobilelor (art. 2918 C. civ.), de 3 ani în cazul mobilelor, când posesorul este de bună-credinţă (art. 2919 C. civ.), şi de 10 ani în cazul mobilelor, când posesorul este de rea-credinţă (art. 2917 C. civ.).