Cuprins
- Capitolul I. Răspunderea juridica- noțiuni generale
- 1 Definirea conceptului
- 2 Clasificare răspunderii juridice
- Capitolul II. Conceptul de răspundere civilă
- 1 Aspecte generale
- 2 Principiile raspunderii civile
- 3 Forme de răspundere civila
- 4 Fundamentul răspunderii civile
- Capitolul III. Răspunderea civilă delictuală
- 5 Condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie
- 5.1 Prejudiciul
- 5.2 Fapta ilicită
- 5.3 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
- 5.4 Vinovăţia
- 6 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane
- 6.1 Răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor
- 6.2 Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului
- 6.3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a artizanilor pentru faptele ucenicilor
- 7 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, de ruina edificiului si de lucruri in general
- 7.1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general
- 7.2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
- 7.3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului
- Capitolul IV. Răspunderea contractuală
- Capitolul V. Privire comparativă asupra răspunderii civile delictuale și răspunderii civile contractuale
Extras din referat
Capitolul I. Răspunderea juridică- noțiuni generale
1 Definirea conceptului
Debutăm prin a menționa faptul că instituția răspunderii funcționeaza în afara de dreptul civil și în alte ramuri ale dreptului, cum ar fi: dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul constituțional, dreptul internațional ș.a. Este firesc să fie așa, deoarece problema răspunderii se ridică oriunde întalnim o activitate omenească, ca o sancțiune generală a tuturor normelor de conduită, inclusiv a tuturor regulilor de drept; în orice societate omenească, existența unor anumite forme de conduită și asigurarea respectării lor reprezintă o necesitate vitală, iar imensa majoritate a acțiunilor umane sunt susceptibile să genereze o formă sau alta de răspundere. Astfel se întampla ca o persoană să nu-și îndeplineasca obligațiile care îi revin în virtutea unui contract sau în baza legii ori să le îndeplineasca necorespunzător sau cu întarziere; o altă persoana, în exercitarea drepturilor sau atribuțiilor sale poate să comită un abuz care duce la încălcarea dreptului pe care îl are un alt membru al colectivitătii; altcineva poate să cauzeze, din neglijență, o pagubă în dauna altei persoane sau să săvârșească o fapta care atinge viata, integritatea corporala sau bunurile altuia ș.a.m.d.
Prin urmare, notiunea de răspundere nu este specifică în exclusivitate dreptului; prin universalitatea să instituția răspunderii depășește sfera dreptului fiind, în primul rând, o instituție proprie societații ca atare. Ea implică atât o apreciere, cât și o sancționare socială a unei atitudini și – în funcție de natura relațiilor sociale lezate și de normele care au fost încălcate – se poate prezenta sub forma specifică de răspundere politică, juridică, morală, sau civică.
Așadar din punct de vedere lingvistic răspunderea este conştientizarea de către personalitate a datoriei sale în faţa societăţii, unei colectivităţi de oameni, înţelegerea sensului şi însemnătăţii comportamentului său, pe cand în jurisprudenţă acest termen a căpătat o altă semnificaţie, deosebită de cea din limbajul obişnuit, şi anume: evidenţiază consecinţele negative, survenite în cazul comiterii unor fapte ilegale de către o persoană fizică sau o persoană juridică. Răspunderea juridică include în sine doar acele consecinţe ale încalcării de drept, care se exprimă în apariţia unor noi obligaţiuni sau alte modalităţi a obligaţiunilor apărute din raportul de drept deja existent.
Conchidem ca răspunderea juridică reprezintă un complex de drepturi şi obligaţii conexe, prevăzute de normele juridice, drepturi și obligaţii ce iau naştere ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, adică de aplicare a sancţiunii.
Pentru angajarea răspunderii juridice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte ilicite;
- producerea unui rezultat socialmente periculos prin săvârşirea faptei ilicite;
- existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită săvârşită şi rezultatul socialmente periculos produs;
- inexistenţa vreunei cauze legale care să împiedice angajarea răspunderii juridice.
Conform altor opinii, răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic de constrîngere, al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală, drept ce aparţine statului şi care este exercitat prin organele sale specializate. Insă există rezerve şi faţă de această definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzînd în modul cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma juridică.
2 Clasificarea răspunderii juridice
Răspunderea juridică cunoaște diverse clasificări în raport cu diferite criterii, îmbrăcând mai multe forme sau modalități după cum urmează:
După natura şi importanţa socială a interesului lezat prin fapta ilicită se face distincţie între:
- răspunderea faţă de întreaga societate, care include numai răspunderea de drept constituţional şi penală;
- răspunderea faţă de un organ al statului, adică răspunderea administrativă;
- răspunderea faţă de o colectivitate mai restrânsă de indivizi, formă sub care se manifestă răspunderea din dreptul muncii şi de drept cooperatist;
- răspunderea faţă de persoana vătămată în drepturile ei legitime, formă sub care se prezintă răspunderea civilă.
După natura faptei ilicite şi caracterul specific al sancţiunii pe care o atrage se deosebesc următoarele forme ale răspunderii juridice:
- răspunderea penală;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aspecte Generale privind Raspunderea Civila.doc