Clasificarea acțiunilor civile

Actiunea civila este un ansamblu de mijloace procesuale prin inter-mediul carora partea interesata poate solicita si isi poate asigura concursul unei autoritati jurisdictionale in vederea recunoasterii sau a realizarii unui drept subiectiv ori a unui interes legitim, inclusiv prin punerea in aplicare a unor masuri de executare silita. Actiunea civila este o virtualitate, o posibilitate legala, o categorie abstracta care devine concreta si efectiva prin exercitarea ei. Constituita ca o categorie generala si abstracta a dreptului, actiunea civila in concret se poate infatisa in diverse forme: actiune mobiliara, imobiliara, petitorie, patrimoniala, extrapatrimoniala etc. Se spune ca actiunea civila este un ansamblu de mijloace procesuale care se deruleaza pe intreg parcursul procesului civil, in cele doua faze ale acestuia: judecata si executarea silita. Ea este imanenta oricarui drept subiectiv, adica nu exista un astfel de drept care sa nu fie insotit si de o actiune civila. Actiunea civila nu se identifica cu cererea de chemare in judecata si nici nu se reduce la aceasta, cererea fiind doar un element al actiunii civile. Este important de precizat ca in orice proces civil se intersecteaza doua actiuni civile: actiunea reclamantului si actiunea paratului.

Clasificarea actiunilor civile

I. a) Actiuni patrimoniale ; Acele actiuni care sunt evaluabile in bani.

b) Actiuni extrapatrimoniale ; Acelea neevaluabile in bani.

Importanta clasificarii consta in faptul ca uneori competenta materiala sau de atributiune a instantei judecatoresti se determina nu numai in raport cu natura litigiu-lui ci si, in subsidiar, in raport de valoarea pretentiilor deduse judecatii (pretentiile sub 2 miliarde sunt atribuite judecatoriei, iar cele peste 2 miliarde se atribuie tribunalului; in materie comerciala pretentiile peste 10 miliarde se atribuie tribunalului, iar cele peste aceasta limita se atribuie Curtii de Apel). Drepturile care fac obiectul actiunilor extrapatrimoniale sunt, in principiu, indis-ponibile, neputand fi transmise altora. De asemenea aceste drepturi sunt, de regula, imprescriptibile. Tot caracteristic acestor actiuni este faptul ca nu pot fi exercitate prin subrogatie, adica nu pot fi exercitate prin actiunea oblica a creditorului sau prin actiunea pauliana a acestuia.

II. a) Actiuni mobiliare ; Acelea care au ca obiect un bun mobil prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se refera.

b) Actiuni imobiliare - Acelea care se refera la un imobil prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se refera.

Importanta clasificarii consta in aceea ca, atunci cand obiectul litigiului il constituie un bun imobil, competenta teritoriala a instantei judecatoresti se stabileste in raport de locul unde e situat imobilul. De asemenea procedurile de urmarire silita sunt diferite atunci cand se urmaresc bunuri mobile fata de situatia in care se urma-resc bunuri imobile.

III. a) Actiuni personale

b) Actiuni reale

Actiunile personale (cele privind o creanta) se exercita impotriva debitorului respectivei creante, iar actiunile reale se exercita impotriva aceluia ce detine bunul, indiferent de calitatea acestuia. In principiu, actiunile reale sunt imprescriptibile sau, daca sunt prescriptibile, termenul de prescriptie este mai mare sau mai mic decat termenul general de prescriptie. O alta deosebire este legata de competenta teritoriala, care, in cazul unei actiuni reale exercitate in legatura cu un bun imobil, se determina in raport cu locul situarii imobilului. In schimb, de regula, actiunile personale se introduc la instanta in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul.

IV. a) Actiunea in realizare este o actiune in condamnarea paratului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

b) Actiunea in constatare urmareste constatarea existentei ori inexistentei unui drept (o hotarare data in urma unei asemenea actiuni nu este susceptibila de executare silita).