Comasarea Terenurilor

Introducere

Consolidarea terenurilor presupune un complex de actiuni juridice si tehnice efectuate in scopul de a optimiza dimensiunile si organizarea sectoarelor de teren. Anume aceste prevederi au trezit reactia cea mai vehementa, reprezentantii opozitiei considerind ca prin admiterea completarii se vor prejudicia drepturile proprietarilor de terenuri, obligindu-i la consolidare prin masuri administrative si legale. In acelasi timp, autorii si sustinatorii proiectului afirma ca acuzatiile sint neintemeiate, deoarece conform textului propus se instituie dreptul proprietarului de a renunta la consolidarea terenurilor in orice moment, chiar daca masurile de consolidare au inceput.

Printre avantajele comasarii se numara cresterea considerabila a timpului util lucrat pe suprafete agricole, cresterea productivitatii datorita alocatiei mai optime a resurselor naturale, productivitate care va avea ca efect marirea profitului producatorilor agricoli.

Obiectele inregistrarii difera de la tara la tara, diferite fiind si restrictiile, reglementarile, precum si multe alte aspecte ale sistemului cadastral. In multe tari cu sisteme cadastrale avansate, inclusiv in cele scandinavice, orice persoana poate procura imobile fara careva restrictii.

In prezenta lucrare este oglindita problema comasarii terenurilor in tarile scandinavice, si anume in Finlanda, Norvegia si Suedia. Este analizata evolutia, importanta, scopul primordial, procedurile si rezultatele obtinute in rezultatul consolidarii terenurilor.

In aceeasi lucrare este analizata legislatia pe care se bazeaza procesul consolidarii, care sunt participantii, ce efecte financiare a adus implementarea numeroaselor proiecte de comasare si care au fost reactiile autoritatilor initiatoare la opozitia celor nemultumiti.

Lucrarea este structurata in doua capitole:

- capitolul I, in care este analizata comasarea terenurilor ca proces complex si efectiv;

- capitolul II, in care este dezvoltata tema esentiala specificata pe tari aparte, si anume pe fiecare din cele trei tari scandinavice.

Capitolul I

Specificul procesului de comasare a terenurilor

Multi topografi sunt implicati in proiecte de consolidare a terenurilor la nivel tehnic si managerial. Structura obiectivelor, procedurilor si mijloacelor ce constituie consolidarea terenurilor este supusa schimbarilor majore, in conformitate cu schimbarile din mediu real de viata. De asemenea se produc schimbari referitoare la cadrul legislativ, regulamente si structuri implicate in administratia publica. Traditional, consolidarea terenurilor este utilizata drept un instrument de imbunatatire a structurii comerciale a fermelor prin consolidarea fragmentelor de parcele agricole. Cind in trecut a devenit evident ca piata libera de terenuri nu va putea rezolva problema consolidarii terenurilor fragmentate, multe tari s-au concentrat asupra elaborarii regulamentelor pentru consolidarea terenurilor. Aceste regulamente au furnizat mecanismul necesar pentru coasarea parcelelor cu o suprafata exacta intr-un mod coordonat.

Caracteristicile comune ale acestor proiecte in multe tari constau in faptul ca ele cuprind :

1. un set de procese de adoptare a deciziilor, ce integreaza atit interesele guvernului cit si a fermierilor simpli;

2. procedura de redistribuire a drepturilor asupra terenurilor ce rezulta din reimpartirea parcelelor;

3. procedura de furnizare a lucrarilor ingineresti in agricultura pentru imbunatatirea transportului si a aprovizionarii cu apa;

4. un sistem de finantare prin intermediul caruia costurile sunt impartite intre guvern si fermieri;

5. organizarea sub forma de proiect.

Implimentarea unui astfel de proiect necesita in primul rind o baza de date, un Sistem Geo-Informational si tehnologie pentru efectuarea acestor lucrari. De obicei, datele sunt create in timpul elaborarii planului de realocare si ele stabilesc hotarele noi in cimp dupa aprobarea planului de catre proprietari.

Exista doua alternative primare pentru executarea procedurii de consolidare a terenurilor: “modelul cadastral topographic” si “modelul comitetului”.

In “Modelul cadastral topographic” autoritatea ce se ocupa de procedura de consolidare a terenurilor numeste un supraveghetor cadastral pentru a desfasura poriectul. Supraveghetorul poate fi asistat in luarea deciziilor de un mandator numit de municipalitate.

In “modelul comitetului” responsabilitatea de baza apartine unui comitet. Topograful detine un rol important ca consultant.