Comodatul

Introducere

Tema proiectului este intitulată contractul de comodat sau de împrumut de folosință. Am ales această temă, deoarece acest contract este cel mai des întâlnit, intervine în viața fiecărei persoane, indiferent de poziția socială, de mentalitate și chiar de la o vârstă fragedă. Un exemplu de o astfel de situație este la o grădiniță unde un copil îi cere cu împrumut un creion unui coleg pentru a desena, pe care il va înapoia la sfârșitul orei. Aici intervine contractul de comodat sau de împrumut de folosință, însă fără ca cei doi să conștientizeze că de fapt a intervenit un contract între ei.

Pentru a putea vorbi mai amănunțit despre această temă trebuie cunoscți niște termeni esențiali, pentru ca să putem trata acest subiect, astfel, în cele ce urmează o să definesc contractul de comodat, precum și părțile care intervin într-un astfel de contract:

Definiția comodatului este dată în Cartea a III-a: Despre diferite moduri prin care se dobândește proprietatea, Titlul X: Despre comodat din Codul civil, astfel potrivit art. 1560 ”Comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia”.

Părțile contractuale sunt comodantul și comodatarul, astfel:

Comodantul este persoana care, în temeiul unui contract de comodat, împrumută comodatarului un lucru, pentru ca acesta să se folosească de el gratuit.

Comodatarul este persoana care, în temeiul unui contract de comodat, primește de la comodant un lucru, spre a se servi gratuit de el.

Cunoscând acești termeni, în cele ce urmează o să tratez mai pe larg acest subiect, adică voi vorbi despre următoarele aspecte:

• Scurt istoric și noțiunea de comodat;

• Caracterele juridice ale comodatului;

• Condițiile esențiale care stau la baza unui astfel de contract;

• Efectele contractului de comodat;

• Contractul de comodat in Noul Cod civil.

Secțiunea I. Scurt istoric și noțiune

1. Scurt istoric

În dreptul roman comodatul este un contract esențialmente gratuit, care se formează prin tradițiunea lucrului de către o persoană, comodant, altei persoane, comodatar (comodatarius) pentru a se servi de el și a-l restitui în natură (nu prin echivalent).

Comodatul păstrează și proprietatea și posesia lucrului comodat, iar comodatarul nu este decât un detentor precar. De aceea contractul poate fi încheiat nu doar de proprietar, ci și de un posesor al lucrului (mai mult, ita ut, et si fur vel praedo commodaverit, habeat commodati actionem – dacă comodează un hoț sau un tâlhar, să aibă acțiunea comodati ).

Comodatarul trebuie să aducă lucrului îngrijirea unui proprietar diligent, el fiind ținut, de principiu, de culpa levis in abstracto. El este obligat să restituie lucrul la termenul convenit, iar în lipsa unui astfel de termen, după terminarea uzului convenit.

Comodantul are, pentru a obține restituirea lucrului, o acțiune în revendicare, dacă este propietar și, în plus, acțiunea commodati directa. Comodatarul are, la rândul său, împotriva comodantului acțiunea commodati contraria pentru a cere restituirea cheltuielilor de conservare ori pentru a obține daunele – interese determinate de viciile lucurlui comodat.

2. Noțiune

Împrumutul este cel mai frecvent contract și, fără îndoială cu care oricine intră în contact încă din copilărie (fiecare ia sau dă cu împrumut un creion, o guma, ș.a.m.d.), fără să bănuiacă faptul că în spatele acestui act simplu al vieții cotidiene ar putea exista reglemetări de drept. Astfel, împrumutul este, în numeroase cazuri în mod spontan de domeniul non – dreptului, motivul pentru care se poate admite în multe cazuri imposibilitatea morală de a redacta un înscris.

Totuși, actul de împrumut, subțînțelegând, tot în mod spontan, cel puțin o obligație de care părțile sunt conștiente, aceea de a restitui lucrul împrumutat, este un contract.

Conform art. 1560 C. civ., împrumutul de folosință este un contract prin care o persoană numită comodant remite spre folosință temporară (rem utendum dare) unei alte persoane, comodatar, un lucru determinat, cu obligația pentru comodatar de a-l resitui în natură, în individualitatea lui.

Este vorba de un contract care are ca scop să permită utilizarea temporară a unui lucru, după care acesta va fi înapoiat. Această utilizare presupune punerea la dispoziție a lucrului sau remiterea lui. Comodantul se va lipsi un timp de lucrul dat în mâna comodatarului.

Comodatul se poate încheia atât între persoane fizice, cât și între persoane juridice (cu mențiunea că dacă părțile sunt persoane juridice, având în vedere caracterul său gratuit, încheierea se face în condiții speciale).

Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru încheierea lui fiind necesară atât realizarea acordului de voință, cât și predarea (tradițiunea) lucrului care formează obiectul contractului . Obligația de restituire nu se poate naște câtă vreme lucrul nu a fost efectiv predat. Numai în acele cazuri în care lucrul se află (indiferent cu ce titlu) în posesiunea sau în detențiunea comodatarului, contractul real (de împrumut, depozit, etc.) se poate încheia solo consensu (art. 1593 alin. 3 C. Civ.) De exemplu, dacă după încheierea contractului de vânzare – cumpărare, lucrul este lăsat în folosința gratuită a vânzătorului, însă în materia contractelor reale, predarea este necesară pentru însăși formarea contractului, ea nefiind o obligație izvorâtă din contract, cum se întâmplă în materia contractelor consensuale sau solemne (cum este cel de vânzare – cumpărare).

Pe de altă parte, contractele reale pot fi predate de o promisiune, de un antecontract (de comodat, de depozit, de împrumut de consumație) , care se poate perfecta prin simplul consimțământ al părților și crează obligația (de a face) de a încheia în viitor, în condițiile stabilite, contractul real (de împrumut, depozit, etc.). Fiind un antecontract, deci un contract nenumit, va fi guvernat nu de regulile aplicabile contractului real, ci de regulile generale, de exemplu, art. 1191 și urm. C. civ., în privința dovezilor, art. 1075 și urm. C. civ., în ceea ce privește răspunderea debitorului pentru neexecutare.