Consimțământul părților la încheierea actului juridic civil

1. CONSIMŢĂMÂNTUL- CARACTRISTICI GENERALE

Consimţământul este o condiţie de fond, esenţială, de validitate a actului juridic civil. Prin consimţământ se înţelege manifestarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.

În domeniul dreptului civil, termenul de consimţământ are două sensuri, şi anume:

1. manifestarea unilaterală de voinţă făcută de oricare dintre părţile unui act bilateral sau de autorul actului unilateral;

2.acord de voinţă în actele bilaterale şi multilaterale.

Pentru a produce efecte în mod valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

• Să provină de la o persoană cu discernământ;

• Să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;

• Să fie exteriorizat;

• Să nu fie alterat de nici un viciu de consimţământ;

A. CONSIMŢĂMÂNTUL SĂ PROVINĂ DE LA O PERSOANĂ CU DISCERNĂMÂNT

Această cerinţă decurge din caracterul conştient al actului juridic civil, în sensul că subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă. Totuşi această cerinţă nu trebuie confundată cu condiţia capacităţii, chiar dacă între ele există o stransă legatură, deoarece prezenţa sau lipsa discernământului reprezintă o stare de fapt, pe când capacitatea o stare de drept. Persoanele fizice cu capacitate deplină de exerciţiu au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice civile, iar cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are discernământ, fie datorită vârstei fragede, fie datorită sănătăţii mintale. În afară de cazurile în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ (incapacităţi legale), pot exista şi cazuri în care persoanele cu discernământ în drept sunt totuşi, lipsite temporal de discernământ ( cazuri de incapacitate naturală- beţia, hipnoza, somnambolismul, mânia puternică).

B. CONSIMŢĂMÂNTUL SĂ FIE EXPRIMAT CU INTENŢIA DE A PRODUCE EFECTE JURIDICE

Prin acestă condiţie se înţelege că autorul trebuie să-şi manifeste voinţa cu intenţia de a da naştere unui raport juridic. Se consideră că lipseşte intenţia de a produce efecte juridice în următoarele cazuri:

• Manifestarea de voinţă este făcută în glumă;

• Manifestarea de voinţă a fost făcută din prietenie, curtoazie, fără intenţia reală de a produce un raport juridic;

• Manifestarea de voinţă a fost făcută sub o rezervă mintală cunoscută de destinarul acesteia ( o declaraţie pur aparentă, adică cu intenţia reală de a nu se face ce s-a delcarat)

• Manifestarea de voinţă este prea vagă.

C. CONSIMŢĂMÂNTUL SĂ FIE EXTERIORIZAT

Principiul care stă la baza aceste condiţii este principiul consensualismului, prin care părţile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinţei lor. Manifestarea de voinţă poate fi exteriorizată expres sau tacit. Manifestarea de voinţă este expresă atunci când ea se exteriorizează prin modalitati de natură să o facă în mod nemijlocit cunoscută cocontractanţilor sau terţilor ( acte solemne, acceptarea unei donaţii). Manifestarea de voinţă este tacită atunci cand ea se deduce ( acceptarea moştenirii).

D. CONSIMŢĂMÂNTUL SĂ NU FIE ALTERAT DE NICI UN VICIU DE CONSIMŢĂMÂNT

Această cerinţă este impusă de caracterul conştient şi liber al consimţământului, deoarece viciile de consimţământ sunt acele împrejurări care afectează caracterul conştient şi liber al voinţei de a face un act juridic. Specific viciilor de consimţământ este faptul că există manifestare de voinţă ( deci există consimţământ), însă aceasta este alterată fie în conţinutul său intelectual, conştient, ca în cazul erorii şi a dolului, fie în caracterul său liber, ca în cazul violenţei şi al leziunii.