Constituirea Dezmembramintelor Dreptului de Proprietate

1. DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE. NOŢIUNE

Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întruneşte în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folo¬sinţă, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie (usus, fructus şi abusus). Legea permite disocierea acestor atribute şi repartizarea lor intre titulari diferiţi. Astfel, conform art. 479 Cod civil poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sa u un drept de folosinţă, sau numai servitute .

Dezmembrămintele dreptului de proprietate reprezintă rezultatul disocierii atri-butelor acestui drept, unele dintre ele putând fi exercitate de alte persoane decât proprietarul, cu excepţia dreptului de dispoziţie care, în mod necesar, îi rămâne acestuia din urmă.

Fiind derivate ale dreptului de proprietate, dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi reale. Ele au totodată o existenţă de sine-stătătoare, astfel încât fac parte din categoria drepturilor reale principale . De asemenea, trebuie amintit faptul că fiind drepturi reale, dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt opozabile erga omnes, inclusiv proprietarului care le-a constituit.

În ceea ce priveşte definirea dezmembrămintelor dreptului de proprietate, menţionăm că acestea reprezintă drepturi reale principale derivate, asupra bunurilor altuia, opozabile tuturor, care se constituie sau se dobândesc prin desprinderea ori limitarea atributelor posesiei sau folosinţei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate .

2. ENUMERARE. NAŞTEREA DEZMEMBRĂMINTELOR DREPTULUI DE PROPRIETATE

Dezmembrămintele dreptului de proprietate reglementate de Codul civil sunt: dreptul de uzufruct, abitaţia, dreptul de uz şi servitutea la care se adaugă un al cincilea drept, menţionat în alte acte normative, şi anume dreptul de superficie . De asemenea, trebuie menţionat faptul că dezmembrămintele dreptului de proprietate se referă numai la dreptul de proprietate privată, nu şi la cel de proprietate publică, care este inalienabil, şi, prin urmare, nu poate fi dezmembrat .

Dezmembrămintele dreptului de proprietate pot lua naştere astfel:

a) prin voinţa omului - convenţie sau testament - (uzufructul, uzul, abitaţia, servituţile stabilite prin fapta omului, superficia);

b) prin uzucapiune (uzufructul, uzul, servituţile continue şi aparente, superficia);

c) prin destinaţia proprietarului (servitutile stabilite prin fapta omului);

d) prin lege (dreptul de abitaţie, servituţile naturale şi cele legale, superficia).

Atunci când dezmembrămintele dreptului de proprietate iau naştere prin convenţie nu este necesară încheierea acesteia în formă autentică, ad validitatem, pentru că prin constituirea acestor drepturi reale nu se realizează o înstrăinare, în sensul art. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. Fac excepţie convenţiile pentru care legea cere expres, ad validitatem, forma autentică aşa cum este cazul contractului de donaţie .

3. DREPTUL DE UZUFRUCT

3.1. DREPTUL DE UZUFRUCT. NOŢIUNE

Conform art. 517 Cod Civil Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însa cu îndatorirea de a le conserva substanţa.

Dreptul de uzufruct conferă titularului două dintre cele trei atribute ale proprietăţii, şi anume, posesia şi folosinţa.

3.2. MODALITĂŢI DE DOBANDIRE A DREPTULUI DE UZUFRUCT

Cu privire la constituirea uzufructului, art.518 in Codul Civil precizează ca uzufructul se stabileşte prin lege sau prin voinţa omului. Totuşi, trebuie menţionat faptul că prevederile Codului Civil care se refereau la uzufructul legal au fost abrogate. Astfel, au fost abrogate art. 285, 338, 684, şi 1242 C.civ. care prevedeau dreptul de uzufruct legal al părinţilor asupra averii copiilor lor minori, al soţului asupra bunurilor dotale şi al văduvei fără avere în moştenirea soţului său predecedat .

3.2.1. DOBANDIREA DREPTULUI DE UZUFRUCT PRIN VOINŢA OMULUI

Voinţa juridică prin care se dobândeste dreptul de uzufruct îmbracă fie forma testamentului, fie forma contractului.

Astfel, testatorul poate să instituie uzufructul în favoarea unui legatar, moş-tenitorii legali primind nuda proprietate, sau să lase legatarului nuda proprietate, mostenitorii legali rămânând cu uzufructul. De asemenea, este posibil ca testatorul să lase unui legatar dreptul de uzufruct şi altui legatar nuda pro¬prietate. În toate cazurile, trebuie să se ţină seama de limitele libertăţii de voin¬ţă ale testatorului.

Prin convenţie, uzufructul se poate constitui în mod direct sau în mod in¬direct. In mod direct, uzufructul se constituie prin transmiterea de către pro¬prietar a prerogativelor care constituie dreptul de uzufruct unei alte persoane (dobândire per translationem). În mod indirect, uzufructul se constituie prin transmiterea nudei proprietăţi unei alte persoane, proprietarul iniţial rezer¬vându-şi dreptul de uzufruct (dobândire per deductionem) .