Constituția României

Capitolul I: Teoria constitutiei

A.Notiunea de „constitutie”

Cuvantul „constitutie” deriva din limba latina in care „constitutio” inseamna „asezare cu temei”, „organizare”. In timpul imperiului roman, prin acest termen erau desemnate legile date de catre imparat, chiar daca ele nu se refereau la organizarea si functionarea statului. Termenul „constitutie” a fost utilizata pentru a desemna legea fundamentala mult mai tarziu, in secolul al-XVIII-lea in perioada pregatiri revolutie burgheze. In aceasta acceptiune legea fundamentala a statului cuprindea normele de baza ale organizari statului burghez, inclusiv o serie de drepturi si libertati proclamate ca imuabile de teoreticieni revolutiei burgheze. Cuvantul „constitutie” a fost folosit pentru prima data pentru a desemna o lege fundamentala, la 1787, in America si apoi in 1791, in Franta.

Adoptarea constitutiei a devenit astfel un eveniment de importanta capitala pentru societatea umana, ea marcand victorii si impliniri de aspiratii si sentimente sociale morale. Aceasta deoarece constitutia a fost si este conceputa, intr-o viziune mai larga, ce excede juridicului, nu numai ca o lege fundamentala, ci si ca o realitate politica si statala ce se identifica cu chiar societatea pe care o creeaza sau o modeleaza si pentru care adoptarea sa dobandeste semnificatia unei adevarate revolutii.

Constituţia, ca lege fundamentala a statului, reprezintă izvorul juridic principal a dreputului constituţional. Trebuie precizat aici ca valoarea şi importanţa să nu se limiteze doar la acest rol. Ea sta la baza unui intreg curent de gândire, aparut in perioada iluminista si continuat inclusiv dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu relevanta atat pentru domeniul juridic,cat si pentru cel politic si cel filozofic. Astfel, constiutionalismul si-a propus initial sa inlocuiasca din randul izvoarelor de dreptului si mai ales de drept constitutional cutuma, ce permitea o larga puterea discritionara detinatorului puterii in stat, cu izvoarele scrise, mai precis cu Constitutia, care avea drept principal rol limitarea puterii suveranului si incadrarea sa in limitele stabilite de norme juridice cunoscute si cu forta juridica suprema in stat. Prin urmare, inca de la aparitia sa, Constitutia a fost considerata si analizata prin opozitie cu absolutismul, drept o limita in calea exercitari arbitrare a puterii. O data acest scop indeplinit, constitutionalismul a contiunuat sa aiba un rol important si eminamente progresist pescena istorica, el propunandu-si garantarea eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. Miscareca constitutionalista a stat la baza dezvoltarii fenomenului constitutie in lume si a permis raspandirea sa tot mai larga, precum si aprofundarea consecintelor juridice ale acesteia.

B.Aparitia constitutiei

In aprecierea momentului aparitiei constitutie in lume, doctrina juridica nu este unitara datorita faptului ca uneori nu se i-au in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si bineinteles faptului ca nu se apreciaza fenomenul constitutiei in toata complexitatea lui. Astfel unii considera ca prima constitutie a aparut in Anglia, pentru altii constitutiile au aparut odata cu ajungerea la putere a burgheziei, in timp ce altii subliniaza ca daca din punct de vedere cronologic constitutia americana a aparut inaintea celei franceze sub aspectul importantei istorice, al rolului si influentei pe care le-au avut asupra dezvoltarii miscarii constitutionale in lume intaietatea revine actelor cu caracter constiotutional ale revolutiei franceze.

Aparitia constitutiei trebuie privita ca un proces desfasurat in timp inceput cu mult inainte de revolutia burgheza, proces in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit in adoptarea constitutiei scrise. Reguli constitutionale, indiferent daca au fost numite asa sau nu, au existat odata cu aparitia statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si functionare a guvernari.

Constitutia apare din necesitatea afirmarii si protejarii puterii statale instaurate printr-un ansamblu de norme cu forta juridica suprema, adoptate in forme solemne. Ea marcheaza practic aparitia statului de drept punanad si guvernanti sub incidenta regulilor juridice.

Capitolul II: Constiutia Romaniei

A.Istoric

Constitutia in Romania a aparut mult mai tarziu decat constitutile din tarile europene de vest. Aceasta s-a datorat faptului ca epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala, a inceput in Romania mult mai tarziu fata de alte tari precum Olanda, Franta, Italia, Anglia. Dezvoltarea mai tarzie si mai lenta a capitalismului in Romania a fost cauzata, la randul sau, de indelungata dominatie a Imperiului Otoman. Inlaturarea dominatiei otomane a permis Tarilor Romane o dezvoltare, dar aceasta a fost mai lenta. Ca perioada, ea se plaseaza in secolul al-XVIII-lea, indeosebi incepand cu a doua jumatate a sa, cand apar manufacturile, munca salariata, se construiesc furnale si turnatorii, se dezvolta mineritul, se construiesc drumuri, in agricultura se desfiinteaza rumania si se incheaga tot mai organic, pe amblele versante ale Carpatilor natiunea română, care isi formuleaza primul sau program politic prin Suplex Libellus Valachorum (1791).

Slabiriea dominatiei otomane asupra Tarilor Române incepe prin pacea de la Kuciuk-Kainargi(1744), continua apoi prin Conventia de la Akkerman(1817), conventie ale carei prevederi sunt reluate si consemnate in Trataul de la Adrianopol(1829) incheiat in urma razboiului ruso-turc. Acest din urma tratat da tarilor romane libertatea comertului si retrocedeaza principalele porturi de la Dunare, dand astfel posibilitatea dezvoltarii capitalismului si limitand pe plan extern amestecul Imperiului Otoman in treburile interne si externe ale Principatelor Române. Puse in aplicare prin Regulamentele organice, prevederile acestea au stimulat dezvoltarea elementelor capitaliste in economie.