Contracte Speciale

Materia contractelor speciale are ca obiect de reglementare instrumentele juridice cu ajutorul carora se efectueaza circulatia, folosinta si conservarea bunurilor, sau creerea de valori.

În legatura cu domeniul de aplicare si corelatia dintre reglementarile contractelor civile si cele comerciale trebuie sa avem în vedere ca regulile ce guverneaza contractele civile speciale sunt aplicabile si contractelor comerciale, daca nu sunt prevazute alte reglementari.

Dreptul civil „este dreptul comun al raporturilor de drept privat”; ca izvor subsidiar al dreptului comercial o importanta deosebita o au dispozitiile Codului civil … privind contractele speciale…”

Au caracter civil actele incheiate de liber profesionisti (avocati, medici), de meseriasii care prelucreaza materialul clientului sau materialul procurat de meserias nu este decât un accesoriu în raport cu lucrarea efectuata pe baza contractului de antepriza; artizanii – chiar daca procura ei anumite materiale – nu sunt comercianti decat daca munca lor nu este decât un accesoriu al furnizarii marfii clientului.

În acest sens este de precizat ca statul si unitatile sale administrativ teritoriale nu pot avea niciodata calitatea de comerciant (art. 8 C. Comercial) si deci nu pot savârsi acte subiective de comert, contractele pe care le încheie apartinând domeniului public, daca nu reprezinta acte obiective de comert supuse legilor comerciale. În masura în care legea nu prevede reglementari speciale , regulile privitoare la contractele civile sunt aplicabile si acestor contracte.

În ceea ce priveste corelatia dintre regimul juridic special al contractelor civile si teoria generala a obligatiilor civile precizam ca prioritate au regulile speciale prevazute – în Codul civil ori în acte normative speciale – pentru contractul de cauza. În mîsura în care anumite norme de drept nu sunt reglementate prin norme speciale, în completarea acestora, se aplica regulile din partea generala a dreptului obligatiilor care cuprinde reguli aplicabile tuturor contractelor, aceste norme fiind incidente ori de câte ori nu exista norme speciale. Rezulta ca în cadrul contractelor nenumite daca partile nu au prevazut alte reguli, sunt aplicabile regulile din partea generala a dreptului obligational, deoarece reglementarea prevazuta pentru contractul numit cel mai înrudit este o reglementare speciala.

De regula aplicarea acestor norme prevazute de lege pentru un contract special numit în materia respectiva, se admite o derogare pentru ipoteza în care , nici pentru contractul special în cauza si nici în cadrul teoriei generale a obligatiilor nu exista vreo reglementare.

În continuare voi trece in revista cele mai importante contracte speciale existente în codul civil(notiune si caractere juridice) dupa cum urmeaza:

Vânzarea-cumpararea este un contract prin care vân¬za¬torul stramuta dreptul de proprietate (sau un alt drept) asupra unui bun al sau cumparatorului, care se obliga în schimb, sa plateasca un pret platit în bani .

Prin natura sa contractul de vânzare-cumparare transfera dreptul de pro¬prie¬tate (Codul civil însusi în art. 1294 definind vânzarea ca o conventie prin care una dintre parti se obliga sa transmita celeilalte “proprietatea” unui lucru”).

Este însa posibil ca stramutarea sa poata avea ca obiect si un alt drept (decât dreptul de proprietate) precum: un alt drept real (de exemplu, dreptul de uzufruct), un drept de creanta, un drept din domeniul pro¬prietatii intelec¬tua¬le sau chiar drepturile succesorale.

Putem astfel aprecia, ca transmiterea proprietatii este numai de na¬tura contractului de vânzare-cumparare, nu si de esenta lui.

Uneori în loc de “vânzare” se foloseste termenul de cesiune. Cei doi termeni, desi asemanatori, nu sunt însa sinonimi, cesiunea transmitând întotdeauna un drept incorporal (de exemplu, cesiunea unei creante, a unui fond de comert, a unui drept de autor etc.) .

Pentru a forma obiectul stramutarii de catre vânzator, dreptul trebuie sa fie transmisibil, adica sa nu fie indisolubil legat de o anumita persoana; deci, nu se pot transmite prin vânzare: drepturile personale nepatri¬mo¬niale, cele pa¬¬trimoniale cu caracter strict personal si nici cele constituite prin voin¬ta par¬tilor sau a legii, cu caracter intuitu personae . De exemplu, nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cum¬parare: dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, dreptul de întretinere, dreptul de pensie etc.