Contractul de Antrepriză

În baza contractului de antrepriză una dintre părţi, numită antreprenor, se obligă să execute pe riscul său şi în mod independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client, în schimbul unui preţ. Conform art. 1851 Cod civil, “prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret. Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, si antreprizei pentru lucr ari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru acest contract.”.

Cât priveşte proprietatea, dacă materialele sunt procurate de antreprenor, el rămâne proprietarul lor şi al lucrării până la terminarea ei, după care clientul poate obţine predarea silită, devenind proprietar. Dacă materialele sunt procurate de client, el păstrează proprietatea lor (şi a lucrării) şi în cursul executării.

Cel mai cunoscut gen de antrepriză este antrepriza de construcţii; construire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere etc) de clădiri şi alte imobile, precum şi lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii, inclusiv activităţile de proiectare a lucrărilor de construcţii.

În cadrul contractului de antrepriză, potrivit regulilor generale, riscul pieirii fortuite a lucrului (materialelor), este suportat de proprietar.

Dacă materialele au fost procurate de client, în calitate de proprietar el suportă riscul pieirii lor. Deoarece insă materialele se găsesc în detenţiunea antreprenorului, care este obligat să ia toate măsurile necesare pentru păstrarea lor în bune condiţii, el va fi ţinut să facă dovada că pieirea s-a produs fără culpă din partea sa.

Riscul contractului este suportat, în toate cazurile, de antreprenor, deoarece s-a obligat pe riscul său şi este debitorul obligaţiei imposibil de executat. Prin urmare, dacă executarea contractului devine imposibilă datorită cazului fortuit sau forţei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata preţului, căci nu a predat clientului rezultatul muncii sale. Clientul va fi obligat să plătească preţul numai dacă a fost pus în întârziere în ceea ce priveşte obligaţia de a recepţiona şi de a lua în primire lucrarea executată.

Clientul este obligat să recepţioneze şi să ia în primire lucrarea după terminarea ei integrală. În cazul unui lucru ce se măsoară sau care are mai multe bucăţi, recepţia se poate face şi pe părţi, iar părţile plătite de client se prezumă că au fost verificate, recepţionate.

Dacă părţile nu s-au înţeles altfel, clientul este obligat să plătească preţul stabilit o dată cu recepţionarea şi luarea în primire a lucrării.

Antreprenorul răspunde pentru:

• neexecutare culpabilă a lucrării, potrivit dreptului comun;

• pentru viciile lucrării. Recepţia lucrării din partea clientului fără obiecţii şi rezerve echivalează cu descărcarea antreprenorului şi decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrării.

Antreprenorul răspunde însă, în toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el şi ale lucrării, după ce a fost recepţionată de către client şi chiar dacă lucrarea nu a fost executată de către el personal.

Subantrepriza

În lipsă de stipulaţie contrară în contractul de antrepriză de construcţii, antreprenorul are dreptul să încredinţeze executarea unor părţi din lucrare unor subantreprenori, încheind în acest sens, cu fiecare dintre ei, un contract de subantrepriză.

În raporturile dintre antreprenor şi subantreprenor se aplică regulile prevăzute pentru antrepriză, subantreprenorul având – în cadrul acestor raporturi – rolul de antreprenor.

Deoarece subantreprenorii contractează numai cu antreprenorul, clientul nu are nicio acţiune contractuală împotriva lor. În schimb, atreprenorul răspunde contractual faţă de client pentru toate lucrările executate de subantreprenori, la fel cum răspunde şi de lucrările oricărei alte persoane pe care a folosit-o.