Contractul de Arendare

Ca varietate a contractului de locatiune, contractul de arendare este un contract prin care una din parti, numita arendator, transmite celeilalte parti, numita arendas, bunuri agricole cu scopul exploatarii pe durata determinata si în schimbul unui pret, numit arenda, stabilite de parti.

Arendarea este un contract sinalgalmatic, cu executare succesiva si netranslatv de proprietate ca locatiune, fiind totodata si un contract oneros.

Ca forma, cerinta scrierii, arendarea este un contract solemn. Potrivit art. 16 din Legea nr. 16/1994 ,,sunt valabile si opozabile numai contractele de arendare încheitate în scris si înregistrate în termen de 15 zile de la data încheierii la primaria de pe raza teritoriala în care se afla bunurile arendate. Acesta va contine:

a) partile contractante si domiciliul sau sediul acestora;

b) obiectul contractului, complet si precis determinat; obiectul contractului trebuie sa cuprinda descrierea amanuntita a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora si planul de situatie al terenurilor;

c) obligatiile fiecareia dintre parti, expres si complet mentionate;

d) durata arendarii;

e) arenda, modalitatile si termenele de plata a acesteia;

f) raspunderile fiecarei parti; orice suprafata de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de catre proprietar, uzufructuar sau detinator legal se vor specifica separat în contract;

g) alte clauze convenite de parti si permise de lege.

Partile contractante pot fi persona fizice sau juridice. Ca arendator, contractul poate fi încheiat de catre proprietar si care are capacitate si îndeplineste toate conditiile necesare pentru încheierea contractului de locatiune.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, arendasul nu poate sunarenda, total sau partial, bunurile agricole arendate, chiar daca arendatorul ar fi de acord.

Interzicând expres subarendarea, Legea nr. 16/1994 permite cesiunea contractului de catre arendas daca sunt îndeplinite doua conditii:

– exista acordul scris al arendatorului;

– cesiunea se face sotului arendasului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole sau descendentilor sai, care au împlinit vârsta majoratului.

Regiile autnome, institutele si statiunile de cercetare si productie agricola, societatile comerciale si alte unitati care au în administrare terenuri proprietate de stat nu pot face obiectul unei arendari bunurile destinate exploatarii agricole.

Legea nu prevede pentru nimen obligatai se a încheia, în calitate de arendator, contract de arendare, dar prevede obligatia cultivarii lor. Detinatorii care nu pot asigua cultivarea terenului agricol sunt nevoiti sa-l arendeze, daca nu au obligatia legala de a-l cultiva personal.

În calitate de arendas contractul poate fi încheiat numai de catre o persoana fizica care are cetatenia româna, indiferent daca au domiicliul în tara sau strainatate, si au o pregatire de specialitate agricola, practica agricola sau au atestat de cunostinte agricole ti reprezinta garantiile solicitate de arendator.

Arendasii, persoane juridice, trebuie sa aiba nationalitate româna si sediul în România si sa aiba ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole si sa prezinte garantiile solicitate de arendator.

Arendarea fiind un contract sinalagmatic are un dublu obiect: bunurile arendate si pretul platit de arendas, numit arenda.

Potrivit legii, bunuri agricole care pot fi arendate se înteleg terenurile cu destinatii agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi -, pasunile împadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole si de îmbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola, precum si animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.