Cursul prescripției extinctive

NOȚIUNI GENERALE DESPRE PRESCRIPȚIA EXTINCTIVĂ

Prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune civilă ce constă în stingerea dreptului material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripție extinctivă provine de la latinescul praescribo,însemnând a hotarî dinainte. Drepturile civile subiective trebuie valorificate pe calea acțiunii în instanță în anumite termene. Această instituție a fost consacrată în Decretul nr. 167/1958 și în art. 1837-1911 C. civ., în scopul de a sancționa pasivitatea titularului dreptului și pentru ca persoana vinovată de încălcarea acestui drept să nu rămână permanent sub amenințarea legii, asigurându-se astfel o stabilitate și o certitudine în raporturile juridice. În consecință, acțiunea în justiție intentată de creditor după împlinirea termenului legal de prescripție extinctivă va fi respinsă ca prescrisă de către instanța de judecată.

Prin prescriția extinctivă se pierde dreptul material la acțiune, reprezentând posibilitatea realizării unui drept încălcat cu ajutorul instanței, printr-o acțiune în justiție, și nu se pierde nici dreptul subiectiv civil, însemnând dreptul propriu-zis, nici dreptul procesual la acțiune, adică posibilitatea de a intenta acțiuni în justiție, pe care instanța este obligată să le primească, să le verifice, pentru ca apoi să le respingă ca prescrise.

Această instituție nu trebuie confundată cu prescripția achizitivă (uzucapiunea), care reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale asupra imobilelor aflate în circuitul civil, ca efect al unei posesii îndelungate de bună-credință (necunoscându-se că bunul aparține altei persoane), cu respectarea anumitor condiții cerute de lege. Pentru bunurile mobile posedate cu bună-credință se aplică o prescripție instantanee.

DOMENIUL DE APLICARE A PRESCRIPȚIEI EXTINCTIVE

Domeniul de aplicare al prescripției extinctive constă în drepturile civile subiective ale căror acțiuni în justiție sunt supuse prescripției extinctive. În acest sens, lua în considerare impărțirea drepturilor civile în drepturi patrimoniale, reale și de creanță, și drepturi nepatrimoniale.

A. Drepturile reale

Acțiunile în instanță privind drepturile reale (ex.: dreptul de proprietate, dreptul de uz, dreptul de uzufruct, dreptul de abitație, dreptul de servitute, dreptul de superficie) sunt, de regulă, imprescriptibile. Astfel, sunt imprescriptibile următoarele acțiuni:

- acțiunea în revendicare imobiliară și mobiliară privind bunuri proprietate publică;

- acțiunea în revendicare imobiliară privind bunuri proprietate privată;

- acțiunea de partaj;

- acțiunea negatorie (prin care reclamantul contestă că pârâtul are un drept de uz);

- acțiunea confesorie privind dreptul de superficie (prin care reclamantul pretinde un astfel de drept);

- acțiunea în grănițuire (prin care se solicită stabilirea hotarelor dintre terenuri).

In mod excepțional, acțiunile în instanță privind drepturile reale sunt prescriptibile, ca de exemplu:

- unele acțiuni în revendicare imobiliară privind bunuri proprietate privată, precum cea referitoare la avulsiune (fenomen natural prin care, datorită forței apelor, o parte din terenul unui proprietar aflat pe marginea unui râu sau fluviu se desprinde, se deplasează pe cursul apei și se alipește la un alt teren), care se prescrie în termen de 1 an;

- acțiunea în revendicare mobiliară privind bunuri proprietate privată, care se prescrie în termen de 3 ani, dacă posesorul bunului este de bună-credință, sau în termen de 30 de ani, dacă posesorul bunului este de rea-credință;

- acțiunile posesorii (prin care se apără posesia bunurilor);

- acțiunea confesorie privind dreptul de uz, uzufruct, abitație și servitute, care se prescrie în termen de 30 ani.

B. Drepturile de creanță

Acțiunile în instanță privind drepturile de creanță (ex.: dreptul de creanță al creditorului din contractul de împrumut) sunt, de regulă, prescriptibile.

În mod excepțional, acțiunile în instanță privind drepturile de creanță sunt imprescriptibile, ca de exemplu:

- dreptul la pensie poate fi cerut oricând, de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru pensionare;

- acțiunea în restituirea sumelor depuse la bancă;

- acțiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultative de persoane.

C. Drepturile nepatrimoniale

Acțiunile în instanță privind drepturile nepatrimoniale (ex.: dreptul la integritate fizică, dreptul la reputație, dreptul de autor) sunt, de regulă, imprescriptibile.

În mod excepțional, acțiunile în instanță privind drepturile nepatrimoniale sunt prescriptibile, ca de exemplu:

- acțiunea în anularea unui act juridic civil pentru vicii de consimțământ se prescrie în termen de 3 ani de la data descoperirii erorii sau dolului ori de la data încetării violenței;

- acțiunea în anularea căsătoriei se prescrie în termen de 6 luni de la data descoperirii viciului de consimțământ;

- acțiunea în tăgada paternității copilului din căsătorie se prescrie în termen de 6 luni de la data când soțul mamei a aflat despre nașterea copilului;

- acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei se prescrie în termen de 1 an de la data nașterii copilului;

- acțiunea în repararea patrimonială a unei daune morale se prescrie, în principiu, în termenul general de prescripție de 3 ani stabilit de lege pentru acțiunile personale și cele privind drepturile de creanță.

Cât privește apărările dreptului subiectiv civil pe calea excepției, dacă acțiunea prin care dreptul poate fi valorificat este imprescriptibilă, atunci și apărarea dreptului pe calea excepției este imprescriptibilă. Prin analogie, dacă acțiunea prin care dreptul poate fi valorificat este prescriptibilă, atunci și apărarea dreptului pe calea excepției este prescriptibilă.