Dezmembrămintele Dreptului de Proprietate Privată

Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată

1. Dreptul de proprietate şi proprietatea privată

Într-o societate organizată pe baza principiilor economiei de piață, importanța dreptului de proprietate se amplifică, frecvența actelor juridice civile referitoare la acest drept fundamental și litigiile în acest domeniu crescând considerabil. Pe de altă parte, se constată că circulația bunurilor imobile și a bunurilor mobile ce constituie obiecte ale dreptului de proprietate aparținând persoanelor fizice și juridice se realizează pe două căi principale: prin acte juridice civile ale căror efecte se produc în timpul vieții acestor persoane participante la încheierea lor și prin transmisiune succesorală cu efecte după moartea titularului bunurilor .

Dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind acel drept real care conferă titularului său, persoană fizică sau juridică, atributele de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra unui lucru, pe care le exercită în mod exclusiv prin putere proprie şi interes propriu, cu respectarea prevederilor legale.

Dreptul de proprietate poate fi clasificat în funcţie de mai multe criterii :

• În funcţie de titularii dreptului de proprietate distingem drept de proprietate al persoanei fizice şi drept de proprietate al persoanei juridice;

• După cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi:

- Drept de proprietate pur şi simplu, când atributele sale sunt exercitate de un singur titular;

- Drept de proprietate afectat de modalităţi, când prerogativele sunt exercitate concomitent de mai mulţi proprietari asupra aceluiaşi bun sau asupra aceleaşi mase de bunuri.

• În funcţie de regimul juridic, dreptul de proprietate se prezintă sub două forme:

- Drept de proprietate publică, aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale (comună, oraşul, municipiul, judeţul);

- Drept de proprietate privată, aparţinând particularilor, adică persoanelor fizice şi juridice, inclusiv unităţilor administrativ-teritoriale;

În art.135 alin. (1) din Constituţia României este definită economia ţării noastre ca fiind o economie de piaţă. În cadrul raporturilor juridice de proprietate specifice unei asemenea economii, proprietatea privată reprezintă forma dominantă de proprietate.

Conform art. 555 alin. (1) din Noul Cod Civil, ”proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege”.

După cum putem observa şi în definiţia de mai sus, proprietatea privată este caracterizată prin anumite caractere juridice :

• Caracterul exclusiv – decurge din împrejurarea că proprietarul este îndreptăţit să exercite singur toate prerogativele conferite de lege, fără intervenţia altei persoane.

• Caracterul absolut – constă în libertatea titularului dreptului de proprietate de a efectua toate actele materiale şi juridice care nu îi sunt interzise în mod expres; îi conferă profilul de a fi opozabil tuturor, erga omnes, toate celelalte persoane fiind obligate să nu întreprindă nimic de natură a-i aduce atingere.

• Caracterul perpetuu – reflectă faptul că dreptul de proprietate privată durează atâta vreme cât subzistă bunul care formează obiectul său.

Pot fi subiecte ale dreptului de proprietate privată persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat şi alte asemenea subiecte colective, persoanele juridice de drept public, precum şi statul şi unităţile sale administrativ – teritoriale.

2. Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată – introducere

Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată sunt drepturi reale principale derivate asupra bunului şi dreptului de proprietate privată al altuia, care se constituie sau se dobândesc prin transferul unor elemente din atributele dreptului de proprietate asupra bunului respective către o altă persoană sau prin exercitarea concurenţa a acestor elemente de către proprietarul bunului şi o altă persoană.

Potrivit Noului Cod Civil, dezmembrămintele dreptului de proprietate privată sunt:

• Superficia;

• Uzufructul;

• Uzul şi abitaţia;

• Servituţile.

În vechiul Cod civil, superficia nu era reglementată, cu toate că acest drept, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată era în mod unanim recunoscut de doctrină şi jurisprudenţă.

Există anumite dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privată care pot fi compatibile în ceea ce priveşte constituirea lor simultană cu privire la acelaşi bun, adică pot să coexiste în această privinţă. Avem în vedere astfel, superficia şi servitutea. Superficia în al cărei conţinut juridic intră dreptul de proprietate asupra unei construcţii, poate coexistă cu naşterea altui dezmembrământ al dreptului de proprietate. De asemenea, servitutea, nu este incompatibilă cu alte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privată. De pildă, dacă s-a constituit un drept de servitute asupra unui bun, nu este exclusă constituirea ulterioară a unui drept de uzufruct, uz, abitaţie sau superficie fără să fie atins conţinutul juridic al dreptului de servitute.