Drept Civil

Referat
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept Civil
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 11 în total
Cuvinte : 7641
Mărime: 36.06KB (arhivat)
Cost: 6 puncte
sinteza drept civil snspa - administratie publica

Extras din document

DREPT CIVIL

PATRIMONIUL ca entitate juridică distinctă – totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice, cu valoare economică (continut economic). Obligatia : îndeplinirea unei prestatii, achitarea unei datorii, respectarea imaginii unei persoane. Patrimoniul este o universalitate juridică, o notiune abstractă. Toate persoanele fizice sau juridice au patrimoniu. El are un activ si un pasiv. Activul reprezintă drepturile si pasivul, obligatiile. Patrimoniul este unic, apartine negresit unei persoane fizice sau juridice, dar este divizibil. El nu este transmisibil. Transmiterea lui se face numai pe cale succesorală (mortis causa). Transmiterea succesorală se face pe cale legală sau testamentară. Testamentul este unicul act unilateral care produce efecte. Inscrierea în fals – contestarea unui act autentic. Cel care contestă trebuie să facă dovada.

Functiile patrimoniului : constituie gajul general al creditorilor chirografari (cei care nu au garantii). Garantiile sunt personale (fidejusiunea) si reale. Cea mai solidă garantie este ipoteca. Creditorii chirografari au la îndemână actiunea oblică (când debitorul este neglijent în exercitarea drepturilor sale creditorul chirografar actionează în numele lui) si actiunea pauliană (cererea de anulare a unui act încheiat de debitor în frauda creditorului). A doua functie a patrimoniului – patrimoniul permite si explică transmiterea universală (când este un singur succesor) si cu titlu universal (mai multi succesori). Patrimoniul transmis la mai multi succesori – indiviziune. De asemenea, permite si explică subrogatia reală (dreptul asupra unui bun din patrimoniu poate fi înlocuit cu un alt bun). Subrogatia reală – cu titlu universal (înlocuirea automată a unei valori cu altă valoare, în cuprinsul unui patrimoniu. Ea se produce automat, fără ca o dispozitie a legii să o prevadă expres. Este în strânsă legătură cu gajul general al creditorilor chirografari si este subordonată divizibilitătii patrimoniului) si cu titlu particular (când un bun ipotecat sau gajat a fost distrus ori deteriorat de un caz asigurat sau printr-o faptă ilicită, ipoteca sau gajul se strămută de drept asupra sumei de bani primită sau cuvenită cu titlu de indemnizatie de asigurare sau, după caz, asupra despăgubirii primite sau datorate de autorul prejudiciului. Acest caz este prevăzut de lege în vederea apărării drepturilor creditorilor cu garantii reale). Drepturile reale si drepturile de creantă. Continutul concret al patrimoniului este alcătuit din drepturile patrimoniale si obligatiile patrimoniale care apartin unei persoane determinate. Drepturile patrimoniale se împart în drepturi reale si drepturi de creantă. Drepturile reale sunt opozabile tuturor. Dreptul subiectiv de proprietate este consacrat de lege. Dreptul de creantă este opozabil numai unei persoane determinate sau determinabile. Majoritatea drepturilor de creantă izvorăsc din contracte. Titularul dreptului este creditorul, iar titularul obligatiei este debitorul. Dreptul de creantă nu poate fi exercitat decât asupra titularului obligatiei sau al succesorilor. Clasificarea drepturilor reale : 1. După natura bunurilor (imobiliare si mobiliare). 2. Dacă au sau nu o existentă independentă (drepturi reale principale si drepturi reale accesorii). Drepturile reale principale : dreptul de proprietate si drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate. Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate privată : dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie. Drepturile reale accesorii : dreptul de gaj, dreptul de ipotecă, privilegiile speciale si dreptul de retentie.

Dreptul de proprietate real – dreptul real cel mai deplin care conferă titularului posibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate (posesia, folosinta, dispozitia) asupra unui bun. Continutul dreptului de proprietate : posesia, folosinta, dispozitia. Posesia – stăpânirea bunului. Posesia este expresia dreptului său. Ea, de fapt, nu este un drept, ci o stare de drept. Folosinta – dreptul de a percepe fructele (industriale – presupun o activitate, naturale – se produc fără activitatea proprietarului, civile – chirii, dobânzi). Dispozitia – dreptul de a dispune de un bun. Are două forme : dispozitia juridică si dispozitia materială. Dispozitia juridică – dreptul proprietarului de a înstrăina un bun (dreptul de a crea dezmembrăminte). Dispozitia materială – titularul dreptului de proprietate poate transforma sau distruge o dispozitie materială.

Caracterele dreptului de proprietate : 1. Absolut si inviolabil (cu două exceptii : exploatarea solului sau subsolului ori prin lucrări de utilitate publică, respectiv exproprierea pentru cauză de utilitate publică – Legea nr. 33/1994 – se face cu o dreaptă si prealabilă despăgubire). Aceasta înseamnă că proprietarul îsi poate exprima pretentiile prin negociere. Abuzul de drept a fost consacrat în sec. XIX. 2. Dreptul de proprietate este deplin si exclusiv. 3. Este un drept transmisibil si perpetuu. Titularii dreptului de proprietate privată – orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul si autoritătile publice locale si au acelasi regim juridic comun.

Dreptul de proprietate publică. Art. 135 din Constitutie – prevede bunurile care sunt exclusiv proprietate publică si titularii (statul si autoritătile publice locale). Proprietatea este publică sau privată. Dreptul de proprietate publică apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Domeniul public poate fi de interes national, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, apartine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor. Definitie – dreptul de proprietate al statului sau unitătilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public, care se exercită în regim de drept public, fiind inalienabil (bunurile nu pot fi gajate sau ipotecate. Ele pot fi date numai în administrare, conservate sau închiriate, în conditiile legii). Regimul juridic al bunurilor din domeniul public – inalienabilitatea, imprescriptibilitatea (dreptul de proprietate publică este imprescriptibil instinctiv si achizitiv), insesizabilitatea (nu poate fi urmărit prin executare silită). Ea este consecinta inalienabilitătii.

Exercitarea dreptului de proprietate de către titulari (posesia, folosinta, dispozitia). Modul de exercitare a dreptului se face prin putere publică. Posesia si folosinta se exercită în trei moduri : 1. Darea în administrare a bunurilor proprietate publică (către doi titulari : regii autonome si institutii publice). 2. Darea în concesionare a bunurilor proprietate publică – Legea nr. 219/1998 (oricine poate concesiona, părtile fiind concedentul – concesionarul, contractul de concesionare dă nastere unui drept de concesionare cu durata maximă de 49 ani, contra unei sume numită redeventă). 3. Darea în folosintă gratuită a bunurilor unor organizatii cu scop de binefacere, social, fără caracter lucrativ. Inchirierea bunurilor proprietate publică. Cel care a închiriat este un detentor precar. Al treilea atribut este dispozitia (Legea nr. 213/1998) – bunurile pot fi trecute din domeniul public în domeniul privat si invers prin HG sau prin hotărâri ale Consiliilor locale.

Circulatia juridică a unor imobile (Legea nr. 54/1998 – circulatia juridică a terenurilor si prevede capacitatea juridică de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor de către persoanele fizice, juridice si apatrizi). Bunurile sunt mobile sau imobile. Legea nr. 66/2002 privind circulatia juridică a terenurilor din industria forestieră. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică : Art. 41 din Constitutie (nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire). Art. 44 din Constitutie consacră dreptul de proprietate asupra terenurilor în situatiile : 1. Când România va deveni membru al UE (libera circulatie a mărfurilor). In aceste conditii Legea nr. 54/1998 este neconstitutională. 2. In conditiile unei conventii internationale pe bază de reciprocitate, în conditiile legii organice (nu există). Suprafata maximă pe care o poate dobândi o persoană este de 200 ha. Dreptul de preemtiune (prioritate de cumpărare a terenurilor din extravilan de către coproprietari, arendasi si vecini). Legea nr. 82/1993 – cu privire la concesionare în Delta Dunării.

Preview document

Drept Civil - Pagina 1
Drept Civil - Pagina 2
Drept Civil - Pagina 3
Drept Civil - Pagina 4
Drept Civil - Pagina 5
Drept Civil - Pagina 6
Drept Civil - Pagina 7
Drept Civil - Pagina 8
Drept Civil - Pagina 9
Drept Civil - Pagina 10
Drept Civil - Pagina 11

Conținut arhivă zip

  • Drept Civil.doc

Alții au mai descărcat și

Drepturi Reale

1.Patrimoniul Definitie. Textul de principiu de la care se pleaca indeobste pentru explicarea notiunii de patrimoniu este art. 1718 C. civ., norma...

Garantiile Reale Mobiliare

1. Notiunea si functiile garantiilor reale mobiliare Pentru inceput trebuie remarcat faptul ca nu exista in Codul civil roman nici o definitie a...

Succesiunea

Proprietatea este dreptul unei persoane de a folosi si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege....

Drept Civil al Republicii Moldova

I.1.1. Notiunea de drept Cuvîntul “Drept” este folosit în mai multe sensuri. El deriva de la latinescul “ directus”, luat sens metaforic (...

Teoria Generală a Obligațiilor

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CAPITOLUL 1 OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1. Noţiunea de obligaţie Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a...

Drept civil - definiții

Dreptul – ca si statul, este o categorie istorica ce a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii umane, si anume in oranduirea...

Sinteză drept civil

Actul normativ Obiceiul juridic nu a putut acoperi în totalitate nevoile reglementării, consacrării şi apărării relaţiilor sociale care s-au...

Drept Civil

1.PATRIMONIUL A. NOŢIUNEA JURIDICĂ DE PATRIMONIU Pentru a defini noţiunea de patrimoniu este util să amintim că din punct de vedere structural...

Te-ar putea interesa și

Conținutul și Obiectul Raportului Juridic Civil Drept Civil

INTRODUCERE Viaţa socială fiind eminamente o viaţă colectivă presupune existenţa unei mari diversităţi de raporturi, interacţiuni între agenţii...

Raspunderea Civila si Delictuala

INTRODUCERE În această scurtă introducere la lucrarea de faţă voi încerca să fac o succintă prezentare a motivelor ce m-au determinat să susţin...

Legi Aplicabile Persoanelor Fizice și Juridice

ARGUMENT În lucrarea de faţă încercam să dezbatem problema legată de legile ce se aplică asupra persoanelor fizice şi juridice, accentuând ideea...

Principiile Dreptului Civil

CAP. I. DREPTUL CIVIL – RAMURĂ ÎN SISTEMUL DREPTULUI 1.1 Noţiunea de drept civil român Etimologic, expresia „drept civil” îşi are sorgintea în...

Abuzul de Drept

INTRODUCERE Dreptul apare odată cu statul, ca produs al aceleaşi dezvoltări sociale. Existenţa statului în epoca modernă se afirmă în corelarea...

Drept Civil - Ramură de Drept

Introducere Actualitatea temei Prezentarea cît mai largă a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi...

Locul și Rolul Dreptului Civil în Sistemul de Drept

Introducere a) Expunerea obiectivelor propuse Dreptul nu este altceva decît o disciplină care are ca scop reglementarea acţiunilor omeneşti,...

Uzucapiunea - Mod de Dobândire a Proprietății Private

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate...

Ai nevoie de altceva?