Drept Civil al Republicii Moldova

I.1.1. Notiunea de drept

Cuvîntul “Drept” este folosit în mai multe sensuri. El deriva de la latinescul “ directus”, luat sens metaforic ( “derectus” de la “dirigo”, care înseamna drept – orizontal sau vertical, de-a dreptul, direct, linie dreapta ). În limba Latina, însa, cuvîntul care corespunde substantivului “drept” era “just” ( drept, dreptate, lege ).

Definitia marxista a dreptului îl ca fiind vointa clasei dominante ridicata la rangul de lege. Alte difinitii îl înfatiseaza ca reprezentînd totalitatea regulilor de conduita, stabilite sau sanctionate de stat, care exprima vointa detinatorilor puterii de stat, si a caror aplicare este asigurata prin forta de constrîngere a statului, în scopul apararii, consolidarii si dezvoltarii raporturilor si rînduielilor sociale convenabile si favorabile majoritatii populatiei.

Dreptul apare în Orientul Antic. Dintre primele legiuni (adrevarate monumente juridice ) se mentioneaza: Codul lui Hamurabi (Babilon), Legile lui Manu (India), Codul lui Mu (China). În Eoropa primele legi consemnate documentar sînt: Legile lui Lycurg în Sparta (sec III –IV î.e.n), Legile lui Dracon si Salon în Atena (sec VI – V î.e.n), Legea celor 12 tabele la romani (sec V î.e.n), Legea Salica la franci (sec V – IV î.e.n).

I.1.2.Ce este dreptul civil?.

Dreptul Civil este acea ramura a dreptului, care reglamenteza unele raporturi patrimoniale, în care partile figureaza ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale nepatrimoniale legate de individualitatea persoanei, precum si conditia juridical a persoanelor juridice si a altor subiecte collective de drept civil, în calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile.

Cum rezulta, de altfel, si din definitie, obiectul dreptului civil este constituit din:

- Raporturile patrimoniale, adica raporturi sociale reglamentate de norme de drept civil, care datorita continutului si valorii economice, pot fi exprimate în bani. În aceasta categorie se includ:

- Raporturile de proprietate si alte raporturi reale, precum si raporturile obligationale;

- Raporturile personale nepatrimoniale, lipsite de un continut economic, neputînd fi, deci, evaluate si exprimate în bani si în care se manifesta individualitatea personei cum ar fi: drepturile legate de existenta si integritatea fizica si morala a unei persoane ( de exemplu, apararea onarei si demnitatii persoanei ); drepturile purtînd asupra elementelor de identificare a unei persoane ( cum ar fi dreptul la nume pentru persoanele fizice si dreptul la firma (denumire) pentru persoanele juridice ); dreptul asupra creatiei intelectuale ( cum ar fi drepurile de autor );

- Conditia juridica a persoanei – respectiv capacitatea de folosinta si de exercitiu a persoanelor fizice si a celor juridice, modul de înfiintare, de reorganizare si de încetare a personelor juridice.

O regula juridica poate fi stabilita în diferite mooduri. Modurile de stabilire a regulilor juridice se numesc izvoarele dreptului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca prin izvor de drept întelegem acea regula de conduita stabilita în practica vietii sociale si respectata un timp îndelungat în virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie

În categoria izvoarelor dreptului civil intra :

- Constitutia;

- Codul civil;

- Legile ordinare adoptate de Parlament;

- Decretele Presedintelui Republicii Moldova;

- Hotarîrile Guvernului;

Ca orice lege ( principalul izvor de drept ) si legea civila actioneaza concomitent, simultan sub trei aspecte:

1. o anumita durata – care se numeste „aplicarea legii civile în timp”;

2. pe un anumit teritoriu – care se numeste „aplicarea legii civile în spatiu”;

3. cu privire la anumite subiecte – „aplicarea legii civile asupra persoanelor”.