Drept civil - consimțământul în actele juridice civile

Noţiunea actului juridic

Definiţii formulate în literatura de specialitate

Există două categorii de definiţii date, în doctrina actelor jurdice civile. O categorie este formată din definiţiile speciilor de acte juridice civile – contracţile civile şi actele civile unilaterale; în această categorie, se are în vedere fiecare act juridic civil (ex: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie, testamentul, oferta, etc) evident, în partea introductivă generală a dreptului civil- în care ne găsim – nu avem în vedere acest tip de definiţii date actelor juridice civile.

Cealaltă categorie cuprinde definiţiile generale ale actului juridic civil; de data aceasta se are în vedere şi genul proxim – actul juridic civil în general – iar nu diferitele specii ale actului juridic civil (ca în prima categorie de definiţii).

Această a doua categorie de definiţii, la rândul ei cuprinde două tipuri de definiţii generale ale actului juridic civil şi anume:

a) definiţia tradiţională în care se precizează că prin act juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge un raport juridic;

b) definiţia care diferenţiază actul juridic civil faţă de faptul juridic licit, care este ”gestiunea de afaceri”, în care se precizează că, actul juridic civil este “o manifestare de voinţă – unilaterală, bilaterală sau multilaterală – săvârşită cu intenţia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiţia ca de existenţa acestei intenţii să depindă însăşi producerea efectelor juridice”.

Prin act juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

În doctrină, practică şi chiar legislaţie, expresia ”act juridic civil” ori “act juridic ” sau, pur şi simplu termenul ”act” se întrebuinţează cu două sensuri, ori înţelesuri, de fiecare dată rezultând, din context, semnificaţia atribuită.

Într-un prim sens, se desemnează tocmai manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice civile.

În al doilea sens, se desemnează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, adică suportul material care compensează ori redă manifestarea de voinţă exprimată.

Pentru acest al doilea înţeles foloseşte şi formula instrumentum probationis sau termenul instrumentum.

Uneori în acelaşi articol dintr-o lege civilă se au în vedere ambele sensuri ale termenului de “act”. Cu titlu de exemplu, cităm cazul art.689 C.civ.: “Acceptarea (moştenirii- n.n) poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat (instrumentum probationis – n.n.); este tacită când eredele fac un act (negotium iuris – n.n.); pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare ”(s.n)

Dintre clasificările actelor juridice civile, care se fac în doctrină, menţionăm următoarele:

1. după numărul părţilor, există acte juridice civile unilaterale, bilaterale şi multilaterale;

2. după scopul urmărit la încheierea lor: acte cu titlu oneros şi cu titlu gratuit;

3. după efectul lor, actele civile se împart în: constitutive, translative şi declarative;

4. după importanţa lor se disting acte juridice civile: de conservare, de administrare şi de dispoziţie;

5. după conţinutul lor, deosebim actele patrimoniale de cele nepatrimoniale;

6. după modul (forma) de încheiere, actele civile se împart în: consensuale, formale (solemne) şi reale;

7. după momentul producerii efectelor lor, actele civile se împart în: acte între vii şi acte pentru cauză de moarte;

8. după rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului lor, actele civile se împart în: acte subiective şi acte - condiţie;

9. după legătura lor cu modalităţile (termen, condiţie, sarcina) se împart în: acte pure şi simple şi acte afectate de modalităţi;

10. după raportul dintre ele, actele civile se împart în: principale şi accesorii;

11. după legatura cu cauza (scopul) distingem între actele cauzale şi cele abstracte;

12. după modalitatea încheierii lor, se disting actele strict personale şi actele care pot fi încheiate şi prin reprezentare;

13. după reglementarea şi denumirea lor legală se disting actele tipice (numite) şi actele atipice (nenumite);

14. după modul lor de executare, actele civile se împart în: acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) şi acte cu executare succesivă.

Acte unilaterale, bilaterale şi multilaterale:

Este unilateral acel act juridic care este rezultatul voinţei unei singure părţi. Sunt acte civile unilaterale: testamentul, acceptarea succesiunii, renunţarea la o moştenire, denunţarea unui contract, oferta, promisiunea publică de recompense etc.

Este bilateral actul juridic civil care reprezintă voinţa concordantă a două părţi. Exemplul tipic de act civil bilateral este contractul civil, precum: vânzarea-cumpărarea, donaţia, mandatul, împrumutul, depozitul,etc.

Este multilateral actul juridic care este rodul acordului de voinţă ce provine de la trei sau mai multe părţi. Este un asemenea act contractul civil de societate.