Drept Civil și Comercial

Traind intr-un cadru organizat al societatii in mod necesar oameni sunt obligati sa stabileasca relatii interumane. Aceste relatii nu se pot stabili la intamplare. Din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre necesitati de ordin social sau economic au impus ca relatiile dintre oameni sa urmeze anumite reguli de conduita obligatorii. La inceput a existat obiceiul sau cutuma care a impus in viata societatii anumite reguli de conduita. In decursul timpului obiceiul s-a transformat in drept natural sau drept cutumiar. Regulile de conduita in cadrul colectivitatilor umane s-au impus in primul rand prin forta de constrangere a statului. Se poate aprecia ca dreptul apare odata cu statul ca produs al aceleiasi dezvoltari sociale.

Concretizand putem aprecia ca dreptul ar putea fi definit ca un ansamblu de norme sau reguli de conduita instituite de stat in cadrul functiei legislative si a caror aplicare si respectare este asigurata prin exercitarea functiei administrative si judecatoreasca.

Dreptul civil este acea ramura a dreptului unitar roman care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre subiecte de drept (persoane fizice si juridice) aflate pe picior de egalitate juridica.

Trasaturile esentiale ale definitiei dreptului civil.

Din definitia data putem desprinde si analiza elementele esentiale ale acesteia:

• Dreptul civil este format din norme care reglementeaza aspecte comune sau apropiate unele de altele.

• Dreptul civil se incadreaza si apartine dreptului unitar al tari noastre.

• In ceea ce priveste obiectul reglementari propriu zise dreptul civil este format din 2 categorii de raporturi juridice patrimoniale si nepatrimoniale.

• Sub aspectul caracterului obligatiilor, normele civile juridice se impart in imperative si dispozitive.

Normele imperative sunt obligatorii.

Normele dispozitive au caracter de recomandare.

• In ceea ce priveste subiectele care participa in raporturile juridice civile specificul acestei ramuri de drept consta in faptul ca ele se afla pe pozitie de egalitate juridica neexistand subordonare alteia.

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

In literatura juridica notiunea de izvor de drept este primitoare de 2 sensuri respectiv:

• Un sens material

• Un sens formal

In sens material prin izvor de drept se inteleg necesitatile care determina si impun la un anumit moment aparitia unei legi.

Prin notiunea de izvor in sens formal se are in vedere forma specifica de exprimare a normelor de drept astfel:

• Legea

• Ordonanta

• Hotararea

• Instructiuni

• Ordine etc.

Trebuie sa precizam ca in aceasta categorie a sensului formal exista o erarhie a acestor acte normative astfel:

• pe primul plan se situeaza Legea fundamentala – Constitutia.

• Decretul lege care este un act al presedintelui

• Actele guvernamentale (ordonante si hotarari)

• Actele autoritatilor administratiei publice locale si centrale.

Constitutia – este legea fundamentala a statului si sta la baza tuturor celorlalte legi.

Codul civil – este cel mai important izvor de drept civil deoarece grupeaza in cuprinsul sau majoritatea normelor acestei ramuri de drept, este de inspiratie franceza.

Prezinta particularitatii prin faptul ca un obiect determinant in ceea ce priveste reglementarile pe care le contin.

Ordonantele si hotararile guvernului se emit pe baza si in vederea executarii legilor.

In cuprinsul acestora de regula se face trimitere la legea care asigura aplicarea practica.

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Reprezinta o relatie sociala cu continut patrimonial sau nepatrimonial reglementata de norma de drept civil.

ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

• Partile

• Continutul

• Obiectul

Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoane fizice sau juridice care sunt titularele drepturilor si obligatiilor civile.

Continutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor si obligatiilor civile pe care le au partile.

Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile dau conduita pe care acestea trebuie sa o aiba.

Pentru a fi in prezenta unui raport juridic civil aceste 3 elemente intrunite in mod cumulativ.

NOTIUNI GENERALE PRIVIND PARTILE

RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Definitia persoanei fizice.

Pentru dreptul civil persoana fizica este subiectul individual de drept, adica omul privit ca titular de drepturi si obilgatii civile.

Prin notiunea de persoana juridica se are in vedere subiectul colectiv de drept adica un colectiv de oameni care intrunind conditiile cerute de lege este titular de drepturi subiective si obligatii civile.

Pentru a exista calitatea de persoana juridica trebuie indeplinita in mod cumulativ urmatoarele conditii:

• Sa aiba o organizare proprie

• Sa aiba un patrimoniu distinct

• Sa aiba un scop determinat

Asa cum reiese din/in sfera dreptului civil exista 2 mari categorii de subiecte si anume:

• Subiecte individuale (persoane fizice)

• Subiecte colective (persoane juridice)

Categoria persoane fizice pot fi deosebite urmatoarele subcategorii:

• Minori sub 14 ani care sunt persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu

• Minori intre 14-18 ani care sunt persoane fizice cu capacitate de exercitiu restrans

• Majori – persoane fizice cu varsta peste 18 ani si au capacitate de exercitiu deplina

Dupa un alt criteriu al cetateniei, persoanele fizice pot fi clasificate in :

• Persoane fizice de cetatenie romana

• Persoane fizice de cetatenie straina (apatrizi) si persoane cu dubla cetatenie

Persoanele juridice distingem urmatoarele clasificari:

• Persoane juridice particulare sau private

• Persoane juridice cooperatiste

• Persoane juridice de stat

• Persoane juridice mixte