Drept Penal

CONSTITUTIONALITATEA DISPOZITIILOR CUPRINSE ÎN CODUL PENAL PRIVITOARE LA INFRACTIUNEA DE OFENSA ADUSA AUTORITATII

– art. 238 –

Infractiunea de ofensa adusa autoritatii cuprinsa în articolul 238 C.pen., în prezent abrogata prin O.U.G. nr. 58/2002, prevedea : “ Atingerea adusa onoarei sau amenintarea, savârsita în public, împotriva uneia dintre persoanele prevazute în art.160, în legatura cu activitatea acesteia si de natura a aduce atingere autoritatii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Lovirea sau orice alte acte de violenta, precum si vatamarea corporala, savârsite împotriva uneia dintre persoanele si în conditiile aratate în alin. 1), se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar daca s-a produs vatamarea corporala grava, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”

Art. 16 din Constitutia României, intitulat “egalitatea în drepturi” prevede la aliniatele 1) si 2) :

- alin. 1) : “ Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

- alin. 2) : Nimeni nu este mai presus de lege.”

Art. 30 din Constitutie, intitulat “ libertatea de exprimare ” arata la aliniatele 6) si 7) :

- alin. 6) : “ Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

- alin. 7) : Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.”

În Hotarârea din 7 decembrie 1976, Curtea Europeana arata ca libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice si este valabila si pentru ideile care lovesc, socheaza sau nelinistesc, iar orice restrictie în materie trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit.

Art. 19 al Declaratiei Universale consacra “dreptul la libertatea opiniei si de exprimare”, ceea ce implica – cum spune textul – “ dreptul de a nu fi tulburat pentru opinii”, precum si acela “de a cauta, de a primi si de a raspândi, fara consideratii de frontiera, informatii si idei prin orice mijloc de exprimare.”

Cu privire articolul 238 C.pen., au fost ridicate exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecatoresti, fiind invocate prevederile art. 16 si 30 din Constitutia României referitoare la egalitatea în fata legii si libertatea de exprimare, considerându-se ca incriminarea cuprinsa în art. 238 C.pen. creeaza privilegii si discriminari între cetateni si îngradeste libertatea de exprimare.

Un exemplu îl constituie exceptia de neconstitutionalitate ridicata de numitii Rosca Stanescu Stefan Sorin si Ardeleanu Cristina, caz in care, Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 25/1996, a considerat ca exceptia este neîntemeiata, deoarece obiectul juridic protejat prin norma de incriminare este autoritatea publica si nu persoana fizica, si prin urmare, nu se încalca principiul constitutional al egalitatii în fata legii prin sanctionarea mai grava a infractiunilor savârsite împotriva persoanelor învestite cu exercitiul autoritatii publice, iar libertatea de exprimare nu este limitata.

Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 238 C.pen. sunt partial abrogate, conform art. 150 alin. 1) din Constitutia României, ramânând în vigoare numai în masura în care faptele incriminate se refera la o persoana care îndeplineste o activitate importanta în stat.

Trimiterea pe care art. 238 C.pen. o face la prevederile art.160 C.pen. face ca prin ofensa adusa autoritatii sa se înteleaga în continuare atingerea adusa onoarei sau amenintarea savârsita în public, împotriva unei persoane care îndeplineste o activitate importanta de stat sau alta activitate publica importanta, însa este evident ca prin “ alta activitate publica importanta” se întelege altceva decât “o activitate importanta de stat”, iar obiectul juridic protejat prin incriminarea infractiunilor contra autoritatii nu-l pot constitui decât relatiile sociale privitoare la exercitarea autoritatii statale, nu si orice alta activitate publica importanta.

În sustinerea exceptiei se arata, în esenta, ca dispozitiile art. 238 C.pen. contravin Constitutiei si deci sunt abrogate implicit potrivit art. 150 alin.1) C.R. Se considera ca prevederile sale sunt contrare art. 16 din Constitutie, deoarece instituie o discriminare între cetateni. Astfel, infractiunile de insulta, calomnie sau amenintare, atunci când sunt savârsite împotriva unei persoane particulare, se urmaresc numai la plângerea prealabila a partii vatamate, iar pedepsele prevazute de lege sunt mai mici, în timp ce, savârsite împotriva unei persoane care îndeplineste o functie importanta în stat, constituie infractiunea de ofensa adusa autoritatii, urmarita din oficiu si mai aspru pedepsita de lege.

Se mai sustine ca dispozitiile criticate sub aspectul constitutionalitatii încalca si prevederile art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care consacra dreptul la o protectie egala din partea legii împotriva oricarei discriminari, deoarece instituie privilegii pentru o anumita categorie de persoane.

De asemenea, se apreciaza infractiunea de ofensa adusa autoritatii “extrapoleaza insulta, amenintarea sau violenta la adresa unei persoane care detine o functie în stat, la nivelul autoritatii’’, deoarece se considera ca o asemenea insulta sau amenintare este o ofensa adusa autoritatii, iar nu persoanei care a fost victima insultei sau amenintarii. Autorii exceptiei mai sustin ca nu exista nici o justificare legala sau logica pentru o asemenea echivalare (insulta adusa persoanei cu functie în stat = ofensa adusa autoritatii), întrucât într-o societate democratica nu se poate confunda omul cu autoritatea pe care o reprezinta, deoarece el este desemnat sau ales sa exercite o anumita functie pe o perioada limitata, iar protectia sa trebuie sa se manifeste, pe aceasta perioada limitata, numai în stricta legatura cu asigurarea conditiilor pentru a-si exercita functia.