Dreptul artiștilor executanți sau interpreți

1. Dreptul proprietăţii intelectuale - generalităţi

Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii . În definirea termenului de proprietate intelectuală este inclusă totalitatea drepturilor asupra creaţiilor geniului uman referitoare la opere literare, artistice, ştiinţifice, invenţiile din toate domeniile, descoperirile ştiinţifice precum şi drepturile aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic. Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturi de monopol. Acestea acordă un drept exclusiv proprietarului de a utiliza obiectul protecţiei şi de a interzice utilizarea acestuia de către terţi, fără acceptul persoanei îndreptăţite.

Dreptul proprietății intelectuale a primit o consacrare definitivă și oficială o dată cu încheierea convenției instituind Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) care a fost semnată la 14 iulie 1967 la Stockholm, ea cuprinzând patru mari domenii :

· Drepturi de autor pentru operele literare și artistice

· Drepturile conexe dreptului de autor - Sunt protejate ca drepturi conexe interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți sau executanți, înregistrările sonore sau fonogramele producătorilor de astfel de înregistrări sau fonograme, emisiunile organismelor de radio și televiziune.

· Dreptul de proprietate industrială

· Alte drepturi de proprietate intelectuală neincluse în primele categorii.

Unul dintre primele patente în lume a fost cel a lui Samuel Hopkins din Philadelphia , care a primit patentul numărul 1 în 31 iulie 1790 care era o îmbunătăţire în producerea carbonatului de potasiu cu ajutorul unor maşinării create de el. Binenteles în cuprinsul acelui patent, era descris cu atenţie şi detalii întregul proces de fabricaţie, fapt ce era important din punct de vedere al individualizării produsului. Incredibil de reţinut este că acesta a fost semnat de către preşedintele George Washington, procurorul general Edmund Randolph şi secretarul de stat Thomas Jefferson, rezultă această importantă dată patentelor şi drepturilor proprietăţii intelectuale pe care o găsim şi în zilele noastre în sua, fiind ţara cu cele mai mult patente înscrise.

Titularul drepturilor de autor asupra unei opere protejate beneficiază în mod tradiţional de două mari categorii de prerogative : drepturile patrimoniale şi drepturile morale.

Drepturile patrimoniale permit autorului să obţină un beneficiu financiar legitim din reproducerea şi din difuzarea acestor opere atunci când el le-a autorizat.

Într-adevăr, titularul drepturilor de autor este liber să autorizeze reproducerea operei sale (dreptul de reproducere) şi comunicarea ei către public (drept de reprezentare). El poate, exercitându-şi

Drepturile patrimoniale, să instituie măsuri tehnice destinate să restrângă realizarea, faţă de operele sale, a unor acte neautorizate sau nepermise de lege.

Drepturile morale protejează şi mai mult calitatea de autor şi permit să te opui unei utilizări care ar denatura opera sau să revendici ca numele autorului să fie menţionat.

Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una vizibilă sau exprimată material. Astfel, o pictură este un obiect tangibil, dar obiect al proprietăţii intelectuale îl reprezintă creativitatea autorului.

În legislaţia română, proprietatea intelectuală privită sub cele două ramuri ale sale, proprietatea industrială şi drepturile de autor respectiv drepturile conexe pe de altă parte, reprezintă unul dintre motoarele ecomoniei dacă luăm în considerare că dezvoltarea industrială, creeare de lucruri noi, ştiinţa şi tehnologia sunt adevăratele propulsatoare a acesteia. Cel mai bun exemplu în acest domeniu este revoluţia industrială din Anglia, care a reuşit pe parcursul a 50 de ani, de la creeare motorului cu aburi până la maşina de tors sau cusut şi chiar importante descoperiri în metalurgie, să se propulseze în cea mai puternică ţară şi economie din lume.

Proprietatea intelectuală este rezultatul unei activităţi umane chiar dacă în timpul creaţiei intervine şi un aparat, precum computerul în cazul persoanei care realizează un program pentru calculator.

Drepturile intelectuale au o durată limitată sau nelimitată în timp : invenţiile, dreptul de autor au o durată limitată, pe când dreptul moral al unui artist de a opri distrugerea operei sale este nelimitat în timp.