Dreptul de proprietate privată în România

1. Notiuni generale ale dreptului de proprietate

Potrivit art. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de

a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele

determinate de lege”.

Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii,

este util a cita si dispozitiile art. 481, care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa

cedeze proprietatea sa, afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o

dreapta si prealabila despagubire”.

Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii,

inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului

de proprietate.

Definitia formulata de textul art. 480 Cod civil a fost si este inca criticata,

intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei.Imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica, deoarece sintagma “a se bucura”, luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul, cat si de a-i culege fructele. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate, posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi).Proprietatea privata apartine particularilor si beneficiaza de un regim juridic de vocatie egal cu proprietatea publica.

Dreptul de proprietate privata este acel drept patrimonial real care confera titularului dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosintei si a dispozitiei, in mod exclusiv, absolut si perpetuu, prin putere proprie si in interes propriu, in limitele impuse de lege.

Inainte sde a incepe o analiza a prerogativelor dreptului de proprietate este interesant sa amintim cuvintele unui fost consilier la Curtea de Casatie,Constantin Eraclide care scria in a sa “Explicatiune teoretica si practica a Codului Civil”,inca din 1873,cuvinte ale caror inteles apare si astazi,in mod pregnant:

“Unde proprietatea nu este protejata se poate zice ca acolo nu mai exista societate posibila si reincepe barbaria.Aceste idei sunt asa de simple si evidente incat nu ntelegem cum au putut fi contestate si nesocotite…Omul a dobandit prin industria sa,pamantul pe care locuieste”.

Inca din dreptul roman atributele dreptului de proprietate erau:

-jus utendi

-jus fruendi

-jus abutendi

Jus utendi este dreptul de a folosi lucrurile potrivit naturii sau destinatiei acestora.G.Tabacovici,in lucrarea sa “Prime elemente de drept civil”,aparuta in 1910,arata ca este vorba de dreptul de a intrebuinta o masina,un cal,o locuinta etc.Matei Cantacuzino scria ca,jus utendi corespunde de toate puterile,menite de a face din lucru intrebuintarea economic de care lucrul susceptibil dupa natura sa specifica.

In opinia lui florin Sion,proprietatea are dreptul de a “uza lucrul in sine”,adica poate folosi lucrul ca de pilda a calari calul,a locui casa,a folosi mobila.Autorii Rosetti-Balanescu,O.Sachelarie si N.Nedelcu considera ca acesta este”dreptul de a te servi de lucru’.

Jus fruendi este inteles de G.Tabacovici ca dreptul de a folosi”luand fructele,fie naturale,fie civile,recolte,arenzi,chirii.Pentru Matei Cantacuzino,acest drept,corespunde cu toate puterile ale caror exrecitiu are de scop de a trage din lucru toate foloasele economice pe care e susceptibil sa le procure,fara distinctiune,intrucat priveste atributele proprietatii intre fructele prpriu zise care se reproduc periodic,fara absorbire a substantelor producatoare a lucrului si produsele care nu se pot extrage din lucru decat prin absorbirea lor,fie pe un timp indelungat.

Florin Sian ne ofera ,deasemeanea,o explicatie mai laraga a acestui drept aratand ca proprietatea poate sa culeaga fructele fie naturale,fie civile pe care le produce,lucrurile cu caracter de periodicittatesi fara a epuiza lucrul sau creantele.Se refera la “fructul pomilor,prasila animalelor,dobanda banilor.renta pamantului etc”.

Proprietarului I se cuvine ,in afara de fructe si “productele” care nu prezinta acest caracter de a se produce si reproduce periodic.In sfarsit,cei trei autori citati,precizeaza sintetic ca este vorba de “dreptul de a culege fructele si veniturile”.

Jus abutendi ,in conceptia lui G.Tabacovici inseamna “a consuma,a instraina,a desfiinta,a distruge,a intrebuinta in mod definitiv,fara posibilitatea de reincepere pentru celce a uzat astfel.Matei Cantacuzino arata ca cesta rezuma atributele distinctive ale dreptului de proprietate,de care porprietatea nu poate fi lipsita sau dezmembrata fara a inceta,de a mai fi un drept real de proprietate.

Florin Sian arata ca jus abutendi este dreptul “de a dispune,de a instraina gratuit,sau oneros ,de a desmembra,de a ipoteca,ori de a constitui diferite sarcini asupra lucrului,cu respectarea normelor legale”.