Dreptul executării silite

INTRERUPEREA

CURSULUI TERMENULUI DE PRESCRIPTIE

A EXECUTARII SILITE

I. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND PRESCRIPTIA

DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITA. PRESCRIPTIA DREPTULUI MATERIAL LA ACTIUNE SI PRESCRIPTIA DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITA

Pentru o intelegere judicioasa a insitutiei intreruperii cursului termenului de presciptie a executarii silite, consider ca se impun anumite precizarii si consideratii generale referitoare la notiunea presciptiei dreptului de a cere executarea silita, respectiv, referitor la modul in care aceasta functioneza, precum si la modul in care termernele de presciptie se calculeaza si incep sa curga.

Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita este o cauza legala de stingere a fortei executorii a unui titlu executoriu, ce produce mai multe efecte juridice, si anume: stingerea obligatiei organului de executare de a da curs executarii, stingerea dreptului creditorului de a obtine executarea silita, respectiv stingerea obligatiei debitorului de a se supune executarii silite, sau mai precis, da nastere dreptului debitorului de a se opune executarii silite.

Prescriptia extinctiva este reglementata cu titlu general in Drecretul 167/1958, act normativ care consacra caracterul prescriptiei ca instrument juridic de stingere a drepturilor, facand totodata distinctia neta intre prescriptia dreptului la actiune si prescriptia dreptului de a cere executarea silita.

Astfel, in art. 1 al. 1 se prevede ca “dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege”, iar in art. 6 se prevede ca “dreptul de a cere executarea silita, in temeiul oricarui titlu executoriu, se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani.”

Cele doua forme ale prescriptiei se intemeiaza pe aceleasi principii si indeplinesc functii asemanatoare. Cu toate acestea, desi au o natura procesuala identica, ele au un obiect distinct si, uneori termene diferite de realizare.

Astfel, prescriptia dreptului la actiune limiteaza in timp posibilitatea de a obtine concursul organelor de jurisdictie in scopul pronuntarii unei hotarari de recunoastere a dreptului, iar prescriptia dreptului de a cere executarea silita vizeaza posibilitatea de realizare efectiva a urmaririi silite prin masuri de constrangere patrimoniala.

Practic, exista prescriptii deosebite, cu termene deosebite, pentru valorificarea drepturilor, fie prin actiuni, fie pe alte cai care duc la obtinerea unor titluri executorii, pe de o parte si pentru punerea in executare a hotararilor executorii sau a altor titluri, pe de alta parte. Mai intai exista o prescriptie a dreptului material la actiune si abia apoi, dupa ce s-a obtinut in temeiul acelei actiuni o hotarare executorie, incepe sa curga o prescriptie noua, prescriptia dreptului de a cere executarea silita in temeiul titlului executoriu obtinut. Asa cum am mai spus, este vorba despre o prescriptie de sine statatoare, care priveste posibilitatea de a cere executarea unei obligatii de a da, a face sau a nu face ceva, conform titlului executoriu.

II. MODUL DE APLICARE A PRESCRIPTIEI. EFECTUL ACESTEIA. TEREMENE DE PRESCIPTIE.

In urma adoptarii O.G. 138/2000, dupa sectiunea VI/1 din Cap. I al Cartii a V-a s-a introdus sectiunea a VI-a/2, intitulata “Prescriptia dreptului de a cere executarea silita”, dispozitiile din aceasta sectiune clarificand multe din problemele asupra carora au existat controverse in trecut.

Din analiza dispozitiilor art. 18 din Decretul 167/1958 si ale art. 405 cod pr. cv., rezulta ca, o data intervenita prescriptia, nu se mai poate proceda la punerea in ececutare a titlului executor, ceea ce inseamna ca, executorul judecatoresc, atunci cand i se prezinta un titlu executoriu, dupa implinirea termenului, trebuie sa refuze punerea sa in aplicare, iar instanta de judecata trebuie sa refuze investirea cu formula executorie.

Bineinteles, vis-à-vis de aceste refuzuri, creditorul va putea uza de caile de atac legale puse la dispozitie, respectiv contestatia la executare sau repunerea in termenul de prescriptie.

Presciptia dreptului de a cere executarea silita nu impiedica in principiu executarea voluntara, fapt ce rezulta din dispozitiile art. 20 din D. 167/1958.