Dreptul la grevă

CAP.1 - NOȚIUNEA DE GREVĂ ȘI SCOPUL SĂU

Dreptul la grevă, drept fundamental al salariaților, este prin natura sa un drept în egală măsură individual dar și colectiv, deasemenea este un drept social-economic, cât și un drept social-politic, încadrarea sa riguroasă în una din categoriile de drepturi nefiind posibilă. Ca drept fundamental cetățenesc, dreptul la grevă are o istorie a sa aparte. Fiind un important mijloc de obținere de către salariați a unor drepturi sau ameliorarea condițiilor de muncă, de salarizare și de viață, dreptul la grevă fie a fost reglementat prin constituții, fie a fost pur și simplu uitat, aceasta echivalând cu nerecunoașterea sau chiar cu interzicerea sa.

Deși textul constituțional în redactarea sa din 1991, se referă doar la salariați în baza reglementărilor în vigoare la vremea respectivă, el privește și funcționarii publici totodată. Această remarcă trebuie făcută în considerarea dezbaterilor din doctrină care califică funcționarul public ca aflându-se într-un raport de serviciu. Însă în realitate acesta se află tot într-un raport de muncă, dar cu anumite particularități care-l individualizează, cum ar fi faptul că exercită autoritatea de stat și care determină între altele calificarea sa drept raport de serviciu. De altfel, art. 30 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată statuează că funcționarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condițiile legii. Dreptul la grevă poate fi deci exercitat în condițiile legii doar de persoanele aflate într-un raport de muncă (salariați) sau de serviciu (funcționarii publici). În mod uzual, termenul de grevă este utilizat și pentru încetarea activității - evident temporară, a uneia sau alteia dintre categoriile sociale: studenți, agricultori, persoane care exercită o profesiune liberală spre exemplu avocații, deși strict juridic și inclusiv constituțional, acestea nu pot exercita dreptul la grevă, greva fiind în cazul acestora chiar un nonsens: nu te poți afla în grevă cu tine însuți - dacă ești spre exemplu, un avocat.

Noțiunea de grevă este definită și conform art. 234 din Codul muncii, care prevede că “greva reprezintă încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați”. Dreptul la grevă al salariaților este protejat de lege în vederea apărării intereselor profesionale, economice și sociale, și numai aceștia pot declanșa greva - așa cum este ea reglementată legal, chiar dacă de facto, cum aminteam mai sus, și alte categorii sociale sau profesionale pot recurge la încetarea temporară a activității. Totuși trebuie analizată și perspectiva angajatorului, dacă se uzează de acest drept în exces, și anume că greva poate conduce la falimentul acestuia dacă se prelungește la nesfârșit sau se declară cu rea-credință sau se repetă la intervale scurte de timp. Angajatorul se poate apăra de urmările nefaste ale grevei prin înlocuirea muncii greviștilor prin intermediul unor prestatori de servicii. De asemenea angajatorul poate recurge la greva patronală sau lock-out ca un răspuns la un conflict de interese sau ca ripostă la amenințarea cu greva de către salariați.

Salariații pot participa la grevă în mod liber, nimeni nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă. Drepturile anumitor categorii de salariați de a participa la o grevă pot fi limitate sau interzise în condiții prevăzute expres de lege .

Este îndeobște admis că greva înseamnă încetarea colectivă și voluntară a muncii de către salariații unei întreprinderi, compartiment sau sector de muncă, încetare prin care se urmărește obținerea prin constrângere a modificării condițiilor de muncă și de viață. Dreptul la grevă se află într-o strânsă corelație cu alte drepturi și libertăți precum libertatea întrunirilor, libertatea negocierilor colective, dreptul de asociere și mai ales cu asocierea în sindicate. De altfel, este ușor de observat că potrivit art. 9 din Constituție, sindicatele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților, iar potrivit art. 43 greva are ca scop apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. Exercitarea dreptului la grevă intervine atunci când celelalte mijloace de rezolvare a conflictului de muncă au eșuat, fiind astfel soluția ultimă, extremă, prin care patronatul trebuie convins să satisfacă revendicările salariaților.

Textul constituțional permite legii să stabilească anumite condiții și limite în exercitarea dreptului la grevă. Acestea au scopul de a evita greva abuzivă sau altfel spus exercitarea abuzivă a dreptului la grevă. Aceste condiții și limite privesc, în general, concilierea conflictelor de muncă, declararea, desfășurarea și încetarea grevei, responsabilitățile părților, etc.