Dreptul la onoare, la demnitate și la reputație profesională

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri , societatea a simţit necesitatea creării unor categorii de drepturi aparte , care ar apăra calităşile morale ale persoanei . Astfel , pe parcursul secolelor au fost întocmite un şir de drepturi , care luate împreună formează drepturile funtamentale ale omului . Încălcarea acestora poate aduce un prejudiciu major persoanei vătămate , dar , şi o răspundere jurdică celui care le încalcă .

Astfel , scopul acestei lucrări , este de a aduce la cunoştinţă cetăţenilor de rînd că dispun de astfel de drepturi ca : dreptul la onoare , demnitate şi reputaţie profesională . Persoana care a suferit o atingere în dreptul său va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvîrşirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus enumerate .

Referatul dat are o structură ordinară , compus din : introducere , partea generală , o parte specială unde sunt caracterizate fiecare drept în parte ( dreptul la onoare , demnitate şi reputaţie profesională ) concluzie şi bibliografie . De unde putem deduce cu uşurinţă care este scopul lucrării , ce ne comunică aceasta prin conţinutul său şi care sunt sursele folosite pentru întocmirea acestui referat .

În prealabil , au fost folosite mai multe surse ce prevăd reglementări în domeniul dreptului civil , atît naţionale , cît şi internaţionale . Totodată o sursă importantă şi de folos a constituit-o internetul . Însă , o expunere mai largă a bibliografiei o pute-ti găsi pe ultima pagină a referatului .

Eu sunt sigur că lucrarea dată va fi de folos tuturor persoanelor care sunt interesate de dreptul civil , şi anume în domeniul drepturilor personale nepatrimoniale .

Cosideraţii generale privind drepturile persoanei fizice

Sub această denumire sunt calificate , în general , acele drepturi inerente calităţii de persoană umană care aparţin oricărui individ prin însuşi faptul că este om . Aceste drepturi unii autori le mai numesc primordiale sau , după alţi autori , drepturile fundamentale ale omului .

Astfel , din marea familie a drepturilor persoanei fizice fac parte şi : dreptul la onoare , la demnitate şi reputaţie profesonală , precum şi alte drepturi .

„ Orice persoană are dreptul la respectul onoarei , demnităţii şi reputaţiei sale profesionale ” .

Dacă termenii demnitate şi onoare au o istorie veche , cel de reputaţie profesională este unul relativ recent , inclus în majoritatea codurilor civile moderne .

Între aceste trei noţiuni există o strinsă legătură , fiecare decurgînd una din alta , completîndu-se reciproc .

Astfel , drepturile persoanei fizice au fost opera doctrinei şi ele nu au fost puser în evidenţă decît în timp . Codul Civil la origine nu reglementa aceste drepturi .

După cum , s-a observat în prezent , multe dintre dorinţele noastre devin în mod abuziv noi drepturi ale persoanei fizice : „ creanţe fără debitor ” . Există o tendinţă de a face să intre aproape tot dreptul civil în drepturile persoanei fizice : căsătoria , libertatea contractuală , dreptul de proprietate , filiaţia etc .

Drepturile persoanei fizice nu sunt succeptibile de a schimba titularul . Ele sunt netransmisibile , ceea ce înseamnă că la moartea persoanei se sting şi nu se transmit moştenitorilor . Aceste drepturi sunt incesibile , deoarece nu pot face , prin convenţie , obiectul unei cesiuni sau renunţări definitive . Ele sunt apoi insesizabile tocmai pentru că nu constituie bunuri economici . De aceea se spune că ele sunt în afara comerţului . În sfîrşit , ele sunt imprescriptibile ( achizitiv şi extinctiv ) şi opozabile erga omnes .

Demnitatea , onoarea , reputaţia şi viaţa privată sunt în acelaşi timp concepte autonome , dar şi stris legate între ele . Dreptul la viaţă privată tinde să protejeze pacea şi liniştea vaţii personale şi familiale . Dreptul la onoare , dreptul la demnitate şi dreptul la reputaţie profesională ar trebui aşezate pe frontispiciul fiecărei constituţii .

Orice persoană este în drept să ceară dezminţirea informaţiei care îi lezează onoarea , demnitatea sau reputaţia profesională , dacă cel care a răapîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii .

Dreptul la onoare

Într-un sens mai larg , acest drept înseamnă dreptul oricărei persoane fizice de a i se aduce atingere onoarei şi consideraţiei sale . Noţiunea de onoare îmbracă două laturi : psihologică şi socială .

Onoarea este astfel , în aceeaşi timp , sentimentul pe care îl are persoana că este considerată fără reproş din punct de vedere moral şi juridic şi totodată că este considerată ca atare în societate . Aşadar , onoarea nu ţine numai de interioritate . Ea are şi un caracter social ; a pierde onoarea înseamnă a pierde consideraţia semenilor . De aici rezultă legătura între onoare şi reputaţie . Uneori onoarea şi reputaţia sunt sinonime ; o atingere a onoarei . Reputaţia înseamnă felul în care o persoană este apreciată în societate ca şi calitate recunoscută . Cel mai frumos patrimoniu al omului este o reputaţie al omului este o reputaţie nepătată .

„ Nimeni nu va fi obiectul unei imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară , în familia sa , în domiciliul său ori în corespondenţă , nici a altor atngeri ale onoarei sau reputaţiei sale . Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri ”

S-a afirmat izolat că sub aspect activ dreptul la onoare nu există . Sa spus că dacă se compară onoarea şi demnitatea ( care sunt atît de apropriate ) se constată că nu există drept la demnitate , dar aceasta este protejată . La fel se întîmplă şi onoarea : „ protecţia onoarei este un drept şi apare astfel ca o manifestare a protecţiei personalităţii ” . Această protecţie nu este întotdeauna eficace în măsura în care ea poate să se lovească de alte imperative cum este libertatea expresiei .