Dreptul Subiectiv de Optiune Succesorala

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Dreptul Subiectiv de Optiune Succesorala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 65 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Bona Speranta

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept Civil

Cuprins

CAPITOLUL.I pag.1
1. Dreptul subiectiv de opţiune succesorală pag. 1
1.1. Noţiune pag.1
1.2. Scurt istoric pag.2
1.3. Subiectele dreptului de opţiune succesorală pag.4
CAPITOLUL. II pag. 8
2. Exerciţiul dreptului subiectiv de opţiune succesorală pag.8
2.1. Actul juridic de opţiune succesorală pag.8
2.1.1. Noţiune pag.8
2.1.2. Caracterele juridice ale actului de opţiune succesorală pag.8
2.1.3. Capacitatea cerută pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală. pag.11
2.1.4. Viciile voinţei în cazul actului de opţiune pag.13
2.2. Prescripţia dreptului de opţiune succesorală pag.18
2.2.1. Prevederile legale în materie pag.18
2.2.2.Probleme juridice privitoare la aplicarea art.700 din C.Civil.pag.19
2.2.3. Natura juridică a termenului prevăzut de art.700 C.Civ.
şi domeniul său de aplicare pag.20
2.2.4 Momentul începerii curgerii termenului de opţiune pag.22
2.2.5.Problema abrogării tacite a alin.2 al art. 700 din Codul Civil pag.24
2.2.6. Efectele împlinirii termenului de prescripţie a opţiunii succesorale pag.25
CAPITOLUL III pag.27
3. Acceptarea pură şi simplă a succesiunii pag.27
3.1 Noţiune. Feluri pag.27
3.1.1. Acceptarea pură şi simplă voluntară pag.28
3.1.2. Acceptarea pură şi simplă forţată pag.32
3.2. Efectele acceptării pur şi simple pag.34
CAPITOLUL IV pag.36
4. Acceptarea sub beneficiul de inventar pag.36
4.1. Noţiuni generale pag.36
4.2 Efectele acceptării sub beneficiu de inventar pag.37
4.3.Formele cerute pentru acceptarea sub beneficiu de inventar pag.38
4.4. Cazurile în care acceptarea sub beneficiu de inventar este obligatorie pag.39
4.5. Încetarea beneficiului de inventar pag.40
CAPITOLUL V pag.42
5. Renunţarea la succesiune pag.42
5.1. Noţiune pag.42
5.2. Condiţiile de formă ale renunţării pag.43
5.3. Efectele renunţării pag.45
5.4. Retractarea renunţării pag.47
5.5. Efectele retractării pag.49
CAPITOLUL VI pag.51
6. Practică judiciară pag.51
CAPITOLUL V II pag. 59
7. Concluzii pag.59
Bibliografie pag.61

Extras din document

Capitolul I

1. Dreptul subiectiv de opţiune succesorală

1.1. Noţiune

În principiu, moartea unei persoane face ca patrimoniul acestuia să se transmită la moştenitorii săi legali sau testamentari, nefiind de conceput ca un patrimoniu să rămână vreun moment fără titular.

Persoanele convocate la o moştenire deschisă au dreptul de a accepta acea moştenire sau de a renunţa, deci de a nu primii moştenirea. Prin urmare, numai în urma opţiunii subsecvente morţii lui de cujus a celor cu vocaţie la moştenirea deschisă se poate ştii cu exactitate cine va culege efectiv moştenirea şi în ce proporţie.

În esenţă, opţiunea succesorală este acel drept subiectiv, născut la data decesului persoanei despre a cărei moştenire este vorba, în persoana succesibililor acesteia, care constă în dreptul de a alege între acceptarea succesiunii – pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar – sau renunţarea la aceasta şi care se exercită în anumite condiţii prevăzute de lege

Dreptul de accepţie succesorală este nedespărţit, legat de dreptul de moştenire. Prin urmare, dacă succesibilul moare înainte de a fi optat, dreptul său de opţiune trece, dacă nu s-a stins prin prescripţie, asupra propriilor moştenitori, făcându-se în acest sens aplicarea dispoziţiilor art. 692-693 C. civil.

1.2. Scurt istoric

Dreptul de opţiune succesorală a fost reglementat în mod diferit în funcţie de epoca în care se făcea reglementarea.

Astfel în vechiul drept indian acceptarea succesiunii era obligatorie pentru o anumită categorie de moştenitori – copii lui de cujus – ce nu (puteau) dispuneau de dreptul de opţiune succesorală, deci nu puteau accepta un beneficiu de inventar cu repudierea moştenirii primite de la părintele lor. Această situaţie avea o motivaţie foarte puternică la epoca respectivă: datoriile părintelui trebuiau plătite cu orice preţ. Celelalte categorii de moştenitori beneficiau de dreptul de opţiune succesorală.

La vechii atenieni se întâlneau situaţii asemănătoare cu cea din dreptul indian, copii neputând să repudieze moştenirea părintelui lor. Astfel copii trebuiau să plătească datoriile părintelui lor în special pe cele pe care părintele le făcuse faţă de fisc.

În dreptul roman, la moartea lui pater familias (şeful de familie) moştenirea se transmitea fie de către moştenitorii legali, fie de cazul în care şeful de familie făcuse testament către moştenitorii testamentari.

În general, moştenitorul care avea dreptul la succesiune, fie în temeiul legii, fie al testamentului, putea să accepte sau să renunţe la moştenirea respectivă. Din punctul de vedere al acceptării moştenirii, moştenitorii se împărţeau în 3 categorii: heredes sui et necesari, heredes necesarii şi heredas extranei sau voluntarii.

Există o categorie de moştenitori ce nu puteau repudia moştenirea: heredes necesarii (moştenitori necesari). Aceştia erau de 2 feluri:

a) heredes sui et necesari – moştenitori care se aflau sub puterea şefului de familie şi care deveneau la moartea acestuia sui iuris (independenţi). Această independenţă era relativă, deoarece heredes sui nu dispunea de dreptul de opţiune succesorală trebuind să accepte succesiunea pur şi simplu, exceptând acceptarea sub beneficiul de inventar. Motivaţia era dată de situaţia creată înainte de moarte a lui pater familias: acesta, împreună cu heredes sui au contribuit la alcătuirea patrimoniului familiei, astfel că ulterior erau consideraţi coproprietari şi deci nu puteau să refuze ceea ce în fapt le aparţinea încă de mai înainte. De aici rezultă şi denumirea de heredei sui et necesari.

b) heredes necesarii – cuprinde sclavii instituiţi ca moştenitori prin testament şi totodată eliberaţi. Sclavii, odată instituiţi moştenitori îşi dobândeau libertatea şi puteau să realizeze un patrimoniu desfăşurând o activitate comercială. În calitatea lor de moştenitori, sclavii, după ce deveneau oameni liberi, puteau fi urmăriţi de creditorii stăpânului testator care era insolvabil.

În dreptul pretorian, acceptarea succesiunii putea fi făcută printr-o cerere adresată preotului, cerere ce se putea referii doar la acceptarea în întregime a moştenirii, iar în cazul în care succesibilul o accepta parţial, era considerat că a cerut să-i fie dată toată moştenirea. De asemenea, acceptarea nu putea să fie afectată de vreun termen sau condiţie, trebuind să fie pură şi simplă.

La începutul epocii romane nu exista un termen în cadrul căruia moştenitorul voluntar trebuia să se pronunţe, acest lucru ducând în multe cazuri la neadministrarea unor bunuri succesorale. Se obişnuia ca testatorul să ceară beneficiarului să se pronunţe în timp de 100 de zile.

Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul Subiectiv de Optiune Succesorala.doc

Alte informatii

Este o lucrare de licenta din Dreptul Civil -Dreptul subiectiv de optiune succesorala si o fost prezentata la Universitatea Europena Dragan din Lugoj