Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului

Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorilor acestora sunt prevazute in principiu la art. 1718-1720 C. civ. Ppotrivit carora oricine este obligat personal este tinut sa-si indeplineasca indatoririle “cu toate bunurile sale mobile si immobile prezente si viitoare”. Bunurile debitorului constituie astfel o garantie comuna pentru creditorii sai, iar pretul lor se imparte intre acestia proportional cu valoarea creantelor respective, cu exceptia cazului in care intre creditori exista “cause legitime de preferinta”, exceptii care se refera la privilegii si ipoteci”

Din cuprinsul acestor dispozitii rezulta ca spre deosebire de creditorii privilegiati si de cei ipotecari, creditorii chirografari nu beneficiaza de un drept de preferinta intre ei sau, astfel spus, de o garantie particulara pentru ipoteza in care debitorii lor nu si-au indeplinit obligatiile contractuale.

In doctrina se arata, de regula, ca ne aflam in prezenta unui “drept de gaj general” al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului sau. Aceasta exprimare isi are explicatia si in influenta exercitata de dreptul civil francez. Este vorba de diferenta de redactare dintre art. 1719 C.civ. roman si 2093 C. civ. Francez intrucat, in textul celui din urma, se arata ca bunurile debitorului constituie “gajul comun al creditorilor sai” pe cand in textul art. 1719 C.civ. roman nu apare termenul de “gaj” ci se precizeaza ca: Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”.

Folosirea termenului de gaj in textul francez si in doctrina nu este corecta, deoarece favorizeaza unele confuzii. In adevar, nu este vorba nici de gajul (sau amanetul) reglementat la art. 1685 C. civ. Roma (art. 2073 C.civ. francez) care priveste un drept real de garantie asupra unui bun mobil, ci de dreptul creditorilor chirografari, fara vreo preferinta intre ei, asupra intregului patrimoniu al debitorilor acestora.

Sspre deosebire de drepturile reale, acest fapt al creditorilor chirografari nu reprezinta o garantie suficienta, deoarece orice micsorare a patrimoniului debitorilor il afecteaza. In acest inteles, creditorul poate urmari oricare dintre bunurile debitorului care se afla in acel moment in patrimoniul acestuia, indiferent daca in momentul nasterii obligatiei acel bun nu era intrat in patrimoniul debitorului, dupa cum nu va putea urmari un bun care desi in momentul nasterii obligatiei era in acel patrimoniu a fost instrainat pana in momentul urmaririi. Altfel spus, data nasterii creantei si cuprinsul debitorului nu prezinta relevanta juridica sub aspectul bunurilor care pot fi urmarite de creditor deoarece el nu poate urmari decat bunurile care se afla in patrimoniul debitorului in momentul urmaririi acestora.

Pentru a preveni situatiile care ii defavorizeaza, creditorii chirografari pot interveni pe mai multe cai si anume, fie sa ceara luarea unor masuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului, fie sa ceara executarea silita a bunurilor debitorului in conditiilee prevazute de procedura civila, fie, in sfarsit sa introducã uncle actiuni — actiunea oblica denumita si actiune indirecta sau subrogatorie — daca debitorul nu-si valorifica el insusi uncle drepturi, actiunea pauliana — denumita si revocatorie — daca debitorul incheie acte juridice in frauda creditorilor sai chirografari, precum si, in uncle cazuri, o actiune directa ori o actiune in declararea simulatiei.