Drepturile Morale ale Autorilor de Opere

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Drepturile Morale ale Autorilor de Opere.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: lector Adrian Circa

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept Civil

Extras din document

In Romania, protectia proprietatii intelectuale, are o traditie indelungata, astfel inca din 1862 Legea Presei, avea prevederi referitoare la drepturile autorilor de opere literare cat si a realizatorilor de produse artistice. Exemplele ar putea continua cu aparitia primei legi referitoare la marci in 1879, a legii referitoare a inventii in 1906, prima reglementare privind dreptul de autor in 1923.

Prorietatea intelectuala cuprinde drepturile legale ce rezulta din activitatea de creatie intelectuala in domeniile: industrial, stiintific, literar sau artistic. Imposibilitatea protectiei prin simpla posesie asupra obiectului proprietatii intelectuale, reprezinta baza intregului concept al legislatiei privind acest gen de proprietate, care are drept scop apararea creatorilor si a altor producatori de bunuri si servicii intelectuale prin cesionarea, pe durata limitata, a dreptului de utilizare a acestor opere sau servicii. In mod traditional proprietatea intelectuala se împarte in două ramuri: „dreptul de autor si drepturile conexe” si „proprietatea industriala”.

Dreptul de autor este legat de creatiile artistice, cum ar fi poeziile, romanele, muzica, picturile, operele cinematografice etc. expresia „drepturi de autor” se refera la persoana care este creatorul operei literare sau artistice – autorul acesteia – subliniindu-se astfel faptul, recunoscut de majoritatea actelor normative din domeniu, ca autorul are anumite drepturi specifice asupra creatiei sale. De exemplu dreptul de a impiedica reproducerea deformata a operei, drept care poate fi exercitat doar de catre autor, in timp ce alte drepturi pot fi exercitate si de alte persoane, in speta, autorizarea publicarii operei literare, de catre o editura.

In art. 95 din legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile in vigoare pana la aceasta data, sunt prevazute categoriile de persoane care beneficiaza de protectia acordata titularilor de drepturi conexe. Astfel legea enumera categoriile de artisti interpreti sau executanti, care beneficiaza de drepturi conexe, cum ar fi: actorii, cantaretii, muzicienii, dansatorii si alte persoane care prezinta, canta, danseaza, recita, declama, joaca, interpreteaza, regizeaza, dirijeaza ori executa in orice alta modalitate o opera literara sau artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete.

Drepturile conexe sunt drepturi de proprietate imateriala (fara legatura cu fixarea prestatiei pe un suport material sau cu dreptul de proprietate asupra suportului fixarii prestatiei), care iau nastere din momentul realizarii prestatiei, adica odata cu comunicarea publica sau cu fixarea sa pe un suport.

Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar in cazul in care nu este terminata. Operele pot fi de mai multe feluri:

Opera postuma este opera divulgata dupa decesul autorului. Autorul unei oprei are drepturi morale de a decide daca in ce mod si cand va fi opera adusa la cunostenta publica.

In ipoteza in care autorul a decis divulgarea operei acesta poate interveni dupa caz in timpul vieti autorului sau dupa moartea acestuia. Divulgarea operei dupa decesul autorului se poate datora uneia dintre urmatoarele imprejurari: autorul a decis ca opera sa fi divulgata la o anumita data dar intre timp a decedat sau autorul a decis ca opera sa fie divulgata dupa decesul sau. In consecinta este exclus ca opra sa fie adusa la cunostiinta publica dupa moartea autorului in ipoteza in care acsta si-a exprimat in timpul vieti expres si neechivoc hotararea ca opera sa nu fie divulgata.

Opera comuna- este opera creata de mai multi co-autori in colaborare, ea se poate prezenta sub 2 forme: cea in care contributia fiecaruia autor este distincta si cea in care contributia co-autorilor nu poate fi diferentiata(ex. manuale scolare, filmele). Indiferent de faptul ca acesta contributie este sau nu distincta co-autorilor realizeaza in comun o singura opera , care poate fi divizibila sau indivizibila.

Opera colectiva –este opera in care contributia personale ale co-autorilor formeaza un tot fara a fi posibil data fiind natura operei sa se atribuie vreun drept distinct uneia dintre autori asupra ansamblului operei create. In lipsa unei conventi contrare opera colectiva apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa careia sub responsabilitatea si sub numele careia opera a fost creata (ex. ziar, dictionar, enciclopedie)

Subiectul dreptului de autor poate fi persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera . Este exclus ca aceasta calitate sa fie atribuita persoanei juridice deoarece numai persoanele fizice sunt inzestrate cu capacitatea de creatie adica sunt inzestrate cu inteligenta, inspiratie, indemanare,talent, educatie. Calitatea de autor da dreptul persoanei fizice care a creat opera de a fi titulara dreptului de autor. O persoana fizica poate participa la realizarea unei opere in calitate de autor sau co-autori. Pentru existenta co-autoratului trebuie indeplinite cumulativ 3 conditi: opera sa fie creata de 2 sau mai multe persoane impreuna, participarea fiecarei persoane fizice la realizarea operei sa fie una creativa si intre persoanele fizice care participa la realizarea operei sa existe o legatura subiectiva anterioara creari acesteia.

In raportul cu persoana fizica sau juridica care exrcita potrivit legi prerogative dr de autor trebuie sa se faca distinctia intre subiectul primar si subiectul secundar al dreptului de autor, astfel subiectul primar este chiar persoana care a creat opera, iar subiectul secundar este persoana fizica sau juridica careia i se recunosc anumite prerogative ale dreptului de autor fara ca acea persoana sa fie creatorul operei.

Obiectul dreptului de autor il pot constitui: operele originale de creatie intelectuala din domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor ; operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai multe opera preexistente.

Legea prevede in mod expres faptul ca nu pot beneficia de protectia legala a drepturilor de autor urmatoarele: ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiinfifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare si de exprimare ; textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile oficiale ale acestora ; simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor, cum ar fi stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia ; mijloacele de plata ; stirile si informatiile de presa ; simplele fapte si date.

Continutul dreptului de autor implica atat existenta unor drepturi morale, cat si existenta unui ansamblu de drepturi patrimoniale de autor. Legea reglementeaza 2 categori de dr ce se nasc din realizarea unei opere si anume: drepturi morale si drepturi patrimoniale

Ca oricare alt drept subiectiv civil si dreptul de autor are urmatoarele caracteristici: se prezinta sub forma unor posibilitati recunoscute, garantate si protejate juridic apartinand ; autorului unei opere de creatie intelectuala sau sucesoralor acestuia ; reprezinta obtiunea autorului de a avea o anumita conduita atat fata de opera si fata de terti astfel autorul poate sa decida daca ,in mod si cum va fi adusa opera la cunostinta publica. Acesta confera autorului posibilitatea de a apela la forta de constrangere a statului pentru a i se asigura exercitiul nestingherit al prerogativelor conferite de lege astfel titularul are dreptul la 2 actiuni in justitie, respectiv una in constatare pentru recunoasterea dreptului si una in despagubire pentu repararea prejudiciului suferit.

In doctrina romana, autorii – pornind de la dispozitiile legii din 1956 – nu au fost intotdeauna de acord asupra continutului categoriei denumite, in majoritatea doctrinei europene, drepturi morale. C. Statescu enumera ca reprezentand “aspectul personal nepatrimonial al dreptului de autor” urmatoarele prerogative care sunt strans legate de personalitatea autorului, si, in cosecinta, netransmisibile atat prin acte intre vii, cat si pentru cauza de moarte: dreptul de a aduce opera la cunostinta publicului, dreptul de a fi recunoscut autor sau dreptul la calitatea de autor, dreptul la inviolabilitatea operei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drepturile Morale ale Autorilor de Opere.doc