Efectele Obligatiilor

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Efectele Obligatiilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 24 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept Civil

Extras din document

1. Executarea directa (în natura) a obligatiilor: a) plata; b) executarea silita în natura a obligatiilor.

2. Executarea indirecta a obligatiilor (Executare prin echivalent): a) categorii de despagubiri; b) conditiile acordarii de despagubiri; c) evaluarea despagubirilor.

3. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului: a) categorii de drepturi; b) masuri pentru conservarea patrimoniului debitorului; c) actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie); actiunea revocatorie (pauliana).

1. Executarea directa (în natura) a obligatiilor. Executarea în natura a obligatiei înseamna executarea prestatiei însesi la care l-a s-a obligat debitorul, si nu plata unui echivalent banesc în locul acesteia.

a) Plata. Notiune. Executarea obligatiei se face de catre debitor, ca regula generala, de bunavoie, prin plata. Plata reprezinta executarea voluntara a obligatiei de catre debitor, indiferent de obiectul ei.

Reglementare. Codul civil priveste plata ca un mijloc de stingere a obligatiilor, si o reglementeaza în art. 1092-1121. Plata are drept efect stingerea obligatiei, stingerea a însusi raportului juridic obligational. Acest raport juridic poate fi stins si prin alte moduri, dar în cadrul carora creditorul nu primeste ceea ce i se datoreaza. Dimpotriva, plata duce la stingerea raportului juridic prin executarea obiectului sau, prin realizarea a însusi rezultatului voit de parti.

Conditiile platii. Cine poate face plata. Principiul general care cârmuieste aceasta materie este acela ca oricine poate face plata.

Potrivit art. 1093 Cod civil, obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata si chiar de o persoana neinteresata.

Cel tinut a dace plata si care o poate face este debitorul. El poate plati în mod valabil personal sau prin reprezentant.

Plata poate fi facuta de o persoana tinuta alaturi de debitor (un codebitor solidar) sau pentru debitor (fidejusorul sau cautiunea reala).

Plata poate fi facuta de o persoana interesata în efectuarea ei. De exemplu, dobânditorul unui imobil ipotecat poate face plata, pentru a evita urmarirea silita în privinta imobilului dobândit, care ar putea avea drept efect pierderea dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.

Plata poate fi facuta si de orice persoana neinteresata (art. 1093 alin. 2), deci de un tert neinteresat. În acest caz, tertul poate face plata fie în numele debitorului, fie în nume propriu. Potrivit art. 1093 Cod civil, atunci când tertul plateste în nume propriu nu se subroga în drepturile creditorului fara consimtamântului acestuia. O asemenea subrogatie poate fi consimtita de creditor.

Exceptii:

a) în cazul obligatiilor de a face intuitu personae, plata nu poate fi facuta decât de debitorul acelei obligatii (art. 1094 Cod civil);

b) când partile au convenit ca plata sa nu fie facuta de altcineva decât debitorul. Într-adevar, normele legale ce reglementeaza plata sunt supletive, astfel ca partile pot conveni si altfel, cu respectarea conditiilor generale pe care trebuie sa le îndeplineasca orice conventie.

Conditii speciale cu privire la cine poate plata în cazul obligatiilor de a da. Plata este un act juridic.

Potrivit art. 1095 Cod civil, daca plata consta în executarea unei obligatii de a da – transmiterea sau constituirea unui drept real asupra unui bun –, ea „trebuie facuta de proprietarul capabil de a înstraina lucrul dat în plata”. Aceasta înseamna ca cel care efectueaza plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu si, în acelasi timp, proprietarul lucrului ce formeaza obiectul platii. Nerespectarea acestor conditii se sanctioneaza cu nulitatea actului juridic al platii.

Cu toate acestea, daca obiectul platii consta într-o suma de bani sau în bunuri ce se consuma prin întrebuintare, nu se poate cere restituirea lor atunci când creditorul le-a consumat cu buna-credinta, chiar daca plata a fost efectuata de o persoana care nu era proprietarul bunurilor cu care s-a platit si nu avea capacitate deplina de exercitiu.

Cui se poate face plata. Art. 1096 Cod civil dispune ca plata trebuie sa se faca creditorului sau împuternicitului sau, sau aceluia ce este autorizat de justitie ori de lege sa primeasca pentru creditor.

Ea poate fi facuta si unui tert, desemnat de justitie pentru a primi plata (creditorul popritor).

Codul civil prevede câteva situatii în care plata este valabila, desi a fost facuta altei persoane decât creditorului sau unui împutenicit al sau. Acestea sunt:

a) când creditorul ratifica plata facuta unei persoane fara calitatea de a primi; ratificarea atribuie aceste persoane retroactiv calitatea de mandatar al creditorului (art. 1096 alin. 2);

b) când plata a folosit creditorului, adica debitorul plateste unui creditor al acestuia; o asemenea plata profita creditorului, deoarece duce la stingerea obligatiei pe care el o avea fata de alta persoana – creditorul sau (art. 1096 alin. 2).

c) când plata a fost facuta unui creditor aparent. Într-adevar, potrivit art. 1097 Cod civil, plata facuta cu buna-credinta aceluia care are creanta în posesia sa este valabila, chiar daca dupa aceasta posesorul ar fi evins.

Cel ce primeste plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu. O plata facuta catre o persoana incapabila este sanctionata cu nulitatea relativa, iar cel care face plata poate fi obligat sa plateasca din nou catre cel împuternicit a primi pentru incapabil.

Fisiere in arhiva (1):

  • Efectele Obligatiilor.doc