Garanțiile reale mobiliare

1. Notiunea si functiile garantiilor reale mobiliare

Pentru inceput trebuie remarcat faptul ca nu exista in Codul civil roman nici o definitie a garantiei precum nu exista nici o enumerare a garantiilor, insa aceasta este o preblema comuna in mai multe tari europene. Intr-o viziune sistematica, moderna, este conceputa o definitie larga a notiunii de garantie care ar include nu doar garantiile propriu-zise, ci si anumite procedee tehnice ori mijloace juridice care intaresc sansele de executare a obligatiilor. Ca atare, prin garantii ar trebui intelese “Toate acele mijloace tehnice extrinseci raportului obligatiei, dar care vin sa se alature acesteia, spre a contribui la conservarea anumitor bunuri in vederea executarii silite, la asigurarea executarii reale a obligatiei sau la despagubirea creditorului, in cazul in care executarea reala nu mai are loc”. Aceste garantii sunt clasificate de autor astfel:

- garantii preventive (dreptul de retentie)

- garantii ale executarii reale (clauza penala, arvuna)

- garantii propriu-zise sau reparatorii

Acesta clasificare a fost criticata deoarece ea cuprinde in mod nediferentiat “[…] toate modalitatile aflate la indemana oricarui creditor de a-si vedea satisfacuta creanta, inclusiv posibilitatea de a apela la forta de constrangere a statului pentru realizarea executarii silite , posibilitate ce caracterizeaza, de atlfet, orice norma juridica.” Alti autori considera ca sunt garantii reale clauza penala si arvuna deoarece contribuie la executarea obligatiei. Stipularea clauzei penale asigura respectarea obligatiilor din contractele comerciale, determinandu-l pe debitor sa le execute corespunzator si cu buna-credinta. Se mai considera ca solidaritatea pasiva se infatiseaza ca o adevarata garantie a executarii creantei creditorului. Acelasi lucru s-ar putea spune si despre indivizibilitatea pasiva a obligatiilor.

In timp s-a considerat ca garantiile obligatiilor trebuie intelese intr-un sens restrans, adica sub forma garantiilor propriu-zise, cum spun chiar autorii care le atribuie un sens larg. Astfel, s-a propus o alta definitie cu un continut restrictiv, potrivit careia garantiile sunt “[…] acele mijloace juridice care, dincolo de limitele dreptului de gaj general si in plus fata de acest drept, confera creditorului garantat anumite prerogative suplimentare constand, de regula, fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie in posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca pe o alta persoana, care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului.” Urmeaza enumerarea unor serii de precizari cu scopul de a completa sublinierea conceptului de garantie :

- orice obligatie asumata tinde spre o anume finalitate: executarea ei;

- asigurarea executarii unei obligatii se realizeaza si pe calea garantarii ei, privita ca masura constituita in acest scop;

- primul interesat cu privire la masura garantarii obligatiei in contra insolvabilitatii debitorului este creditorul;

- patrimoniul este singura garantie generala a tuturor creditorilor caci, in termenii art. 1718 C.civ., debitorul raspunde fata de creditorii sai pentru indeplinirea obligatiilor pe care le are, cu intregul patrimoniul.

- dreptul de gaj general asigura executarea obligatiei doar in masura in care debitorul este solvabil;

- dreptul de gaj general al creditorilor chirografari constituie cea mai generala garantie pentru executarea obligatiilor dar si cea mai putin eficace, pentru ca nu inlatura riscul insolvabilitatii debitorului si nu confera posibilitatea indestularii creditorului cu preferinta si urmaririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele;

- slaba capacitate a dreptului de gaj general consta in aceea ca este un gaj comun tuturor creditorilor chirografari considerati egali in posibilitatea recunoscuta de lege de a urmari bunurile supuse executarii silite;

- pozitia de egalitate a creditorilor chirografari face ca, in cazul in care sumele obtinute nu sunt suficiente pentru acoperirea tuturor datoriilor, aceste sume sa se impute proportional asupra valorii creantelor;

- dreptul de gaj general confera creditorilor chirografari o serie de prerogative precum:

1. dreptul de a lua masuri de conservare in legatura cu unul sau mai multe bunuri;

2. posibilitatea recunoscuta de lege creditorului de a introduce actiunea oblica (subrogatorie) pentru a inlatura neglijenta debitorului in executarea propriilor drepturi;

3. posibilitatea recunoscuta de lege creditorului de a intenta actiunea pauliana sau revocatorie pentru inlaturarea unor acte frauduloase incheiate de debitor pentru a crea sau mari propria insolvabilitate;

4. posibilitatea recunsocuta de lege creditorului de a trece la executarea silita asupra bunurilor ce se afla in patrimoniul debitorului in momentul in care incepe urmarirea.