Împrumutul de Consumație

Noţiune.

Împrumutul de consumaţie sau împrumutul propriu-zis provine de la termenul latin mutuum, care înseamnă împrumut.

Împrumutul de consumaţie sau împrumutul propriu-zis este un contract prin care o persoană care se numeşte împrumutător, transmite în proprietatea altei persoane cere se numeşte împrumutat, o câtime de lucruri fungibile şi consumptibille, cu obligaţia pentru cel împrumutat de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri de acelaşi gen şi calitate (potrivit art. 1579 Cod Civil român în vigoare).

2. Caractere juridice.

a) Împrumutul de consumaţie este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii numai pentru împrumutat ( deoarece împrumutătorul nu are obligaţii, predarea lucrului făcând parte din momentul încheierii contactului). Chiar dacă este cu titlu oneros, împrumutul rămâne unilateral, întrucât şi obliagaţia de plată a dobânzilor aparţine tot împrumutatului.

b) Împrumutul este un contract real deoarece încheierea lui valabilă presupune atât acordul de voinţă al părţilor, cât şi tradiţiunea, predarea lucrului ( asemenea împrumutului de folosinţă).

c) Împrumutul de consumaţie poate fi gratuit sau cu titlu oneros. Caracterul oneros al contracului nu rezultă implicit, ca de exemplu, în cazul contractului de mandat, ci este prevăzut expres de art. 1587 Cod Civil.

Împrumtul de consumaţie cu titlu oneros este cunoscut sub denumirea de împrumut cu dobândă. Putem astfel defini împrumutul cu dobândă, ca fiind un contract de împrumut de consumaţie cu titlu oneros, în care împrumutatul, în schimbul transferului temporar al dreptului de proprietate asupra câtimii de bunuri, pe lângă obligaţia de restituire, mai datorează împrumutătorului şi o altă prestaţie ( numită dobândă).

Dobânda reprezintă preţul transferului temporar al dreptului de proprietate asupra câtimii de bunuri ( în vederea utilizării lor, nu a dobândirii) şi se plăteşte, de regulă în bani sa într-o altă prestaţie ( de exemplu: servicii ca în cazul locaţiunii).

d) Împrumutul de consumaţie este un contract translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul, donaţia ( de care însă se deosebeşte prin aceea că obiectul contractului nu este un bun individual determinat, restituibil în natura sa).

3. Delimitare.

Împrumutul de consumaţie prezintă asemănări cu contractul de locaţiune, precum şi cu contractul de împrumut de folosinţă (comodatul), faţă de care se deosebeşte esenţial, fiin un contract distinct (independent).

Asemănarea dintre cele trei contracte civile constă în faptul că toate au ca obiect principal transmiterea folosinţei unui lucru.

Deosebirile principale constau în aceea că locaţiunea transmite numai folosinţa unui lucru individual-determinat, restituibil în natura şi individualitatea sa ( nu a unor bunuri de gen supra căror împrumutatul devine proprietar, deşi îl foloseşte numai), iar comodatul este esenţialmente cu titlu gratuit ( neputând fi oneros, precum împrumutul de consumaţie).