Înființarea unei Persoane Juridice

I. Înfiinţarea unei persoane juridice

Prin înfiinţarea persoanei juridice înţelegem crearea în condiţiile legii a acestui subiect de drept. Dacă în situaţia persoanei fizice, naşterea este un eveniment juridic în cazul persoanei juridice înfiinţarea este întotdeauna un act juridic, o manifestare de voinţă a unei persoane fizice ori a unei persoane juridice deja existente făcută cu intenţia de a constitui un asemenea subiect de drept.

Această delimitare iniţială intre cele două categorii de subiecte de drept, care trimite la binomul surselor drepturile subiective, le va urmării pe parcursul întregii lor existenţe juridice chiar dacă tendinţa este de asimilare a trăsăturilor juridice. În unele cazuri, înfiinţarea persoanei juridice presupune un singur act juridic căruia legea îi recunoaşte efectul creator, dar alteori înfiinţarea persoanei juridice presupune o serie de acte juridice care, nu mai luate împreună conduc la efectul creator de persoană juridică.

În această ultimă situaţie înfiinţarea persoanei juridice este un adevărat proces de constituire a subiectului de drept. Împărţirea in persoane de drept public si persoane juridice de drept privat este relevantă si pe planul naşterii persoanei juridice, in sensul că persoana juridică de drept public se înfiinţează prin actul de decizie al autorităţii publice competente iar persoana juridica de drept privat se înfiinţează de regula prin actul juridic încheiat intre particulari in acest scop.

I.1 Justificarea rolului statului.

Este important de reţinut că in ambele situaţii înfiinţarea persoanelor morale de drept public ori de drept privat, statul joacă un rol important în înfiinţarea persoanelor juridicelor verificând respectarea interesului general în modalităţi juridice diferite.

Mai întâi, de o manieră generală statul decide prin reglementare particularităţile modurilor şi condiţiilor înfiinţării diferitelor categorii de persoane juridice. Pe de altă parte, participarea statului la înfiinţarea persoanelor juridice se concretizează în aceea că prin acte ale organelor sale competente, înfiinţează direct unele persoane juridice de drept public. Alteori participarea statului la înfiinţarea persoanelor juridice se concretizează în recunoaşterea actului de înfiinţare al celor care constituie persoana juridică ori împuterniceşte unele organisme să recunoască înfiinţarea unor persoane juridice, sub aspectul legalităţii creării lor.

În fine, în alte cazuri statul îşi face simţită prezenta la înfiinţarea persoanelor juridice prin învestirea unor organe ale sale cu prerogativa autorizării înfiinţării care presupune verificarea legalităţii procesului de înfiinţare.

În situaţia înfiinţării persoanelor juridice de drept privat, la iniţiativa particularilor se pune problema dacă intervenţia statului în procesul de înfiinţare a persoanelor juridice este sau nu justificată.

Libertatea de asociere este astăzi garantată iar individul este liber să dispună de bunurile sale cum doreşte, aşa încât ar părea că statul nu trebuie să se amestece. În principiu individul este liber să înfiinţeze orice persoană juridică aşa încât putem vorbi de un drept subiectiv în acest sens dar exerciţiul acestui drept de a înfiinţa o persoană juridică trebuie exercitat ca orice alt drept subiectiv in condiţiile legii. Acordarea personalităţii juridice rămâne atributul exclusiv al statului având in vedere importanţele consecinţei juridice atrase: apariţia unui nou subiect de drept e o chestiune care interesează întreaga societate, nu doar pe cei implicaţi direct.

În consecinţă dreptul de intervenţie al statului în înfiinţarea persoanelor juridice este determinat de interesele generale de ordin politic, economic, fiscal, etc; pentru o anumită categorie de persoane juridice unul sau altul dintre aceste interese impun intervenţii statului în această materie.

Mai mult, legea prevede diferite forme de supraveghere si control a activităţii, persoanelor juridice. Dispoziţiile generale privind înfiinţarea persoanelor juridice se găsesc cuprinse in Art. 28 din Decretul nr. 31/1954, dar se admite ca redactarea acestui articol e depăşită tocmai de aceea după 1990 au fost adoptate norme speciale referitoare la înfiinţarea diferitelor categorii de persoane juridice.

Se admite că potrivit Art. 28 din Decretul nr. 31/1954, modurile de înfiinţare pot fi împărţite in patru mai categorii:

1. prin actul de dispoziţiune al organului competent al puterii sau administraţiei de stat;

2. prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau administraţiei de stat, competente verifică numai dacă sunt întrunite cerinţele legii pentru ca acea persoană juridică să poată lua fiinţă;

3. prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului puterii sau administraţiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinţării ei;

4. printr-un alt mod reglementat de lege.

I.2 Modurile de înfiinţare a persoanei juridice

Modurile de înfiinţare a persoanelor juridice este reglementata prin doua categorii de dispoziţii:

- dispoziţii legale generale

- dispoziţii legale speciale.

1. Dispoziţiile legale generale sunt cuprinse în:

Constituţia României care reglementează, primar, înfiinţarea organelor satului din sfera puterii legislative, din sfera puterii executive si din sfera autorităţii judecătoreşti. Decretul nr. 31/1954 privind persoana fizica si persoana juridica, act normativ ce conţine norme generale privind înfiinţarea persoanelor juridice, care îşi păstrează doar in parte actualitatea. Potrivit Art. 28 din Decretul nr. 31/1954, modurile de înfiinţare pot fi împărţite in patru mai categorii:

a) prin actul de dispoziţiune al organului competent al puterii sau administraţiei de stat;

b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau administraţiei de stat, competente verifică numai dacă sunt întrunite cerinţele legii pentru ca acea persoană juridică să poată lua fiinţă;

c) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului puterii sau administraţiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinţării ei;

d) printr-un alt mod reglementat de lege.

2. Dispoziţiile legale speciale privind înfiinţarea persoanelor juridice sunt cuprinse în norme speciale din care o parte le prezentam mai jos:

• Legea nr. 90/2001-privind organizarea si funcţionarea Guvernului României si a ministerelor cu modificările ulterioare;