Înscrisurile - comparativ codul civil, codul de procedură civilă și noul cod de procedură civilă

Prin inscris se intelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material.

Sensul juridic al termenului “inscris” nu coincide cu cel din vorbirea obisnuita (cand se are in vedere consemnarea, pe hartie, a unor date) ci desemneaza consemnarile facute pe hartie, carton, lemn, banda magnetica.

Inscrisurile sunt mijloace de proba demne de crezare datorita insusirilor lor de a conserva in timp date, acte si fapte juridice, in comparatie de exemplu cu memoria unui martor

Inscrisurile cunosc mai multe clasificari, dupa diferite criterii

Dupa scopul urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in :

- preconstituite, cele intocmite special pentru a servi ca probe ;

- nepreconstituite, sunt celelalte inscrisuri

Dupa efectul lor, inscrisurile intocmite sunt de trei feluri :

- originare, sunt inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau

incetarea unui act juridic civil ;

- recognitive, sunt inscrisurile intocmite pentru a recunoaste existenta altor inscrisuri care au fost distruse sau pierdute ;

- confirmative, sunt inscrisurile prin care se inlatura anulabilitatea unui act juridic civil

Dupa raporurile dintre ele, inscrisurile se impart in originale si copii

Dupa criteriul semnaturii, inscrisurile se deosebesc in semnate si nesemnate.

Cele mai importante specii de inscrisuri sunt inscrisul autentic si cel sub semnatura privata

In prezentul proiect se doreste o prezentare a inscrisurilor din punct de vedere comparative, comparatia realizandu-se intre modul in care sunt reglementate inscrisurile ca mijloc de proba in legislatia in vigoare, adica in Codul Civil si Codul de Procedura Civila, si in Proiectul Codului de Procedura Civila.

In Proiectul Codului de Procedura Civila sunt introduse o serie de articole din Codul Civil printre care si cele referitoare la mijloacele de proba,in cazul nostru dovada cu inscrisuri.Proiectul aduce noutati privind notiunile referitoare la inscrisuri,astefel prin art. 254 este explicata notiunea de „inscris”,dar si inscrisurile pe suport electronic, rolul semnăturii

Conform Proiectul Codului de Procedura Civila art 257.

„ (1) Înscrisul autentic este acela făcut de funcţionarul public, de notarul public sau alt agent instrumentator, cu formele şi în limitele atribuţiilor prevăzute de lege”

„ (2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris căruia legea îi conferă acest caracter.”

Fata de art. 1171 din CC,acesta aduce cateva precizari privind persoanele ce pot incheia un astfel de act;daca in Codul Civil se vorbeste la general despre un functionar public in CPC se specifica si alte categorii ca notar public sau alt agent instrumentator.

In ceea ce priveste puterea doveditoare a inscrisului autentic si a celui sub semnatura privata,codurile prezinta atat similaritati cat si deosebiri.Art. 258 CPC prevede asemenea art. 1174 CC ca actul autentic face dovada deplina fata de orice persoana si are tot efectul intre parti despre drepturile si obligatiile ce constata,iar celelalte mentiuni ce nu constituie obiectul principal al actului dintre parti servesc ca un inceput de dovada scrisa.Art. 1175 CC aduce o completare astfel incat „actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.”Puterea doveditoare a inscrisului sub semnatura privata art. 261(2) CPC adauga “menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.”

In cazul pluralitatii exemplarelor,codurile nu au suferit mari modificari,atat art.1179 CC cat si art. 262 CPC prevad ca inscrisul sub semnatura privata,care cuprinde un contract sinalagmatic ,are putere doveditoare numai daca a fost facut in atatea exemplare cate parti cu interese contrare sunt.Insa art. 262 (4) vine cu completarea conform careia pluralitatea exemplarelor nu este ceruta cand partile,de comun acord,au depus singurul original la un tert ales de ele.

Art. 1180 din Codul Civil in vigoare precizează faptul ca actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-I plati o suma de bani sau o cantime oarecare,trebuie sa fie scris in întregime de mana celui care l-a subscris sau cel puţin,in afara de semnatura sa adauge la finele actului cuvintele ’’bun si aprobat’’,arătând întotdeauna in litere suma sau cantitatea datorata. Este specificat in plus,fata de Proiectul Codului de Procedura Civila faptul ca nu sunt supusi la aceasta regula comerciantii,industriaşii,plugarii,vierii,slugile si oamenii care muncesc cu ziua.

In art. 264 din Proiectul Codului de Procedura Civila este menţionat faptul ca dispoziţiile art.262 cu privire la inscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic si care are puterea doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt si dispoziţiile art.263(respectiv 1180 din Codul Civil) nu se aplică în raporturile dintre întreprinzători sau alţi profesionişti,dispoziţie ce nu este specificata si in Codul Civil.

De asemenea,o alta deosebire o regăsim in Proiectul Codului de Procedura Civila,art.264,alin.(2)care precizează ca in cazurile prevăzute in art.264, alin. (1), data înscrisului sub semnătură privată poate fi dovedită, chiar şi faţă de terţi, cu orice mijloc de probă, în măsura în care legea specială nu cere forma scrisă pentru dovedirea convenţiei înseşi,iar art.265 completează faptul ca inscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 262 şi art. 263 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.

In ceea ce priveşte data certa a înscrisului sub semnatura privata, Proiectul Codului de Procedura Civila completează dispozitiile art.1182 din Codului Civil, adaugand inca doua prevederi pe langa cele specificate in Codul Civil si anume data scripturii private nu face credinţa în contra persoanelor a treia interesate,decat:

a)din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;

b)din ziua când s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.