Izvoarele Dreptului Civil

Capitolul I. Notiune

Dreptul civil este definit de unii autori, ca fiind acea ramura a dreptului care reglementeaza o parte insemnata a raporturilor patrimoniale si a raporturilor nepatrimoniale strans legate de individualitatea persoanei, raporturi in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi, precum si conditia juridica a persoanelor fizice si juridice. Dupa alti autori, dreptul civil este acea ramura de drept care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoanele fizice si persoanele juridice pe baza egalitatii juridice a partilor.

Notiunea de “izvor de drept civil” are doua sensuri: izvorul dreptului civil in sens material si izvorul dreptului civil in sens formal.

Prin izvor de drept civil in sens material, intelegem conditiile materiale de existenta a societatii, care determina formarea si continutul vointei cuprinse in normele de drept.

Prin izvor de drept civil in sens formal, intelegem formele de exprimare a normelor juridice de drept, mijloace specifice prin care vointa legiuitorului devine generala si obligatorie.

Norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie instituita de stat, care poate fi indeplinita, la nevoie, prin forta coercitiva a statului.

Normele juridice de drept civil sunt acele reguli de conduita (generale, impersonale si obligatorii), care stabilesc conduita subiectelor de drept in raporturile care formeaza obiectul de reglementare al dreptului civil.

Actele juridice care contin dispozitii normative sunt denumite acte normative.

Actele normative se impart in mai multe categorii, intre ele existand raporturi de subordonare, cu importanta pentru interpretarea si aplicarea normelor juridice ce le cuprind.

Pornind de la continutul lor, actele normative de drept civil se impart in :

acte normative generale (Codul Civil) si acte normative speciale (ex. Legea nr. 319/1944 privind dreptul de mostenire al sotului supravietuitor) .

Actele normative generale reglementeaza principalele domenii ale raporturilor civile si reprezinta dreptul comun in materie, in timp ce actele normative speciale reglementeaza numai anumite aspecte din ceea ce face obiectul reglementarii generale si sunt de stricta interpretare, pentru aspectele nereglementate de acestea apelandu-se la actele normative generale. Multe norme din Codul civil reprezinta dreptul comun in unele aspecte din dreptul comercial sau din alte ramuri.

Concursul dintre actele normative speciale si cele generale se rezolva in favoarea celor speciale, conform principiului “specialia generalibus derogant”.

Actele normative, izvoare ale dreptului civil, pot avea in continutul lor norme juridice care pot fi clasificate in raport de forta lor obligatorie, in norme imperative si norme dispozitive.

Normele imperative impun o anumita conduita participantilor la raportul juridic, de la care acestia nu pot deroga. Ceea ce le este specific este faptul ca odata implinite conditiile prevazute de ipoteza normei - chiar daca aceasta depinde de vointa subiectului - comandamentul cuprins in dispozitie se adreseaza destinatarului, in mod categoric. Dispozitia normei intervine in mod neconditionat.

La rindul lor normele imperative pot fi:

- Norme onerative - care prescriu in mod expres obligatia savarsirii unei actiuni. Un exemplu de astfel de norma il regasim in Codul muncii: “Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.”

- Norme prohibitive - sunt acelea care interzic savarsirea unei actiuni, a unei fapte. Acestei categorii de norme juridice ii apartin marea majoritate a normelor de drept penal, numeroase norme de drept administrativ s.a.

Un exemplu de norma prohibitiva este prevazut de Codul familiei, care arata ca " Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita" , interzicand casatoria intre anumite persoane, norma juridica da dreptul organelor de stat sa anuleze casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor. Si in Codul muncii regasim exemple de norme prohibitive: “Este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, incheierea unui contract individual de munca in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite ori imorale.” De asemenea si, in dreptul comercial regasim astfel de norme “Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, dupa caz, persoana care da data certa va refuza operatiunile solicitate, daca din documentatia prezentata rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1)”.